Lecția despre cub.
Se ia o bucată de piatră,
se cioplește cu o daltă de sânge,
se lustruiește cu ochiul lui Homer,
se răzuiește cu raze
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de nenumărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
și mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
și brusc se fărâmă un colț de-al cubului.
Toți, dar absolut toți zice-vor:
– Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colț sfărâmat!
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de perfecțiune și inevitabila sa dezintegrare. Critica societății care se concentrează pe imperfecțiuni, ignorând valoarea intrinsecă a lucrurilor.