Mai are unul și-i departe satul.
De când s-a luminat, a căutat
prin toate câte-au fost. A colindat,
în balta lui, de-a lungul și de-a latul.

Ce-a fost, a fost demult și nu mai este,
iar ce mai este-acum nu-i de-ajuns,
dar poate-n locul lui cel vechi, ascuns,
o fi ceva și-n vremurile-aceste.

Îndreaptă lotca, ghionderul se-nfige
în mâlul gros și negru din afund,
iar amintiri prin gânduri îi pătrund
și caută voința să-i instige.

E mult de-atunci, la început de viață,
copil lipsit de griji ce hoinărea
prin apele din delta ce-i părea
o junglă deasă, plină de verdeață.

Era o curte-a lui, era și raiul
în care se născuse. Îl știa.
Era un loc de joacă ce-i dădea
atât cât trebuia să-și ducă traiul.

Iar peștele … Era atâta pește
încât își alegeau de prin vintir
doar ce voiau. Era un fel de bir
luat naturii simplu, bărbătește.

A fost demult. Acum e sărăcie.
Pe masa lui, un pește-acum e rar.
Încearcă, dar încearcă în zadar
să prindă, -n primăvară, o scrumbie.

“Ia să vedem! ”. Ridică, scurt, de plasă
și-l vede. “Vai, săracul cufundac!
Ce-ai căutat aici, la fund de lac?
Nu știi că soarta-i, uneori, câinoasă? ”.

L-a desfăcut și, chiar atunci, în mână,
o aripă, încet, a tremurat,
apoi, de-o palmă aspră mângâiat,
s-a scurs, ușor, spre delta cea română.

Am venit să iau o floare, Leană, dunăreana mea,
Și cu chip de fată mare, Leană, dobrogeană, fa,
Cu sprâncene îmbinate, lele lele Leană
Și cu plete înnodate, Leană dobrogeană
Și când te-o privi prin gene, lele lele alelei
Parcă-i luna printre stele, lele lele alelei
Și așa-i de mândră fața, lele lele Leană
Ca soarele dimineața, Leană dobrogeană!

– N-ai vrea, Ilenuță, fa –
– Spune, măi, băiete, măi!
– Să treci Dunărea încoa!
– Alelei, băiete, măi!
– Împreună să muncim, lele lele Leană
Și cu dor să ne iubim, Leană dobrogeană!

– Voinicel cu brațe tari, lele lele alelei
Du-mă-n deltă la pescari, lele lele alelei
Frunzuliță foi de fag, lele lele Leană
Să muncesc cu cin’ mi-e drag, Leană dunăreană.

Dimineața să te văd, spune, măi, băiete, măi
Că pui mâna pe năvod, alelei, băiete, măi
Și în delta cea bogată, lele lele Leană
Să văd peștele cum saltă, Leană dunăreană
Unde salcia-i pletoasă, lele lele alelei
Fericiți să facem casă, lele lele alelei
Că-ntre Dunăre și mare, lele lele Leană
Dobrogea toată-i o floare, Leană dunăreană
Că-ntre Dunăre și mare, lele lele Leană
Dobrogea toată-i o floare, Leană dunăreană

Multe minuni a făcut pe Pământ
Omul cu voia Domnului Sfânt
Temple mărețe și zgârie nori
Și chiar avioane să zbori.
Statuia lui Zeus trăiește prin timp
Și ne trimite povești din Olimp
În universul dintr-un atom
Sunt mândru și eu că sunt om.

Și pentru că am și eu ceva de zis
Te invit într-o țară de vis
Vino străine în țara mea
Să-ți arăt Transilvania.
Hai sus pe cai, hai sus pe cai
Transilvania e poarta spre rai
Inima mea așa cum e ea
Vreau s-o pun lângă inima ta [x2].

Aici te așteaptă munții Carpați
Cu pâine și sare și codrii bogați
Fetele-s mândre și vinul e bun
Și încă ceva vreau să-ți spun.
Dacă vei vrea să te urci pe vreun val
Marea te-așteaptă pe litoral
Prieteni pe viață vom deveni
Dacă vezi Delta Dunării.

Iar dacă ar fi să mă laud cu ceva
Ar fi niște oameni din țara mea
Ilie Năstase și Hagi în veci
lângă Nadia Comăneci.
Hai sus pe cai, hai sus pe cai
România e poarta spre rai
Inima mea așa cum e ea
Vreau s-o pun lângă inima ta
Vreau s-o pun lângă inima taaaaa [x2]