Dinspre deltă vântul bate,
Bat-o cât o vrea,
Badea vine de departe,
E vremea rea.
Vine tocmai din Sulina,
Unde-i el pescar,
De dor inima-i aprinsă,
Să mă vadă iar.
Dar măicuța m-a certat
Și nu-l vrea defel,
Vrea să mă mărit în sat
Să nu plec cu el.
Dar măicuța m-a certat
Și nu-l vrea defel,
Vrea să mă mărit în sat
Să nu plec cu el.
Că nu ne-am văzut de-o vară,
‘N deltă-a fost plecat,
Și-l visam seară de seară
Pe brațe culcat.
„- Tot mereu te-am așteptat,
Cu dorul nestins,
Puiul meu, frumos pescar
Și de dor cuprins.
Nu te vrea măicuța mea,
Puișorul meu,
Ce facem cu dragostea?,
Că mi-e tare greu.
Nu te vrea măicuța mea,
Puișorul meu,
Ce facem cu dragostea?,
Că mi-e tare greu”.
„- Hai, mândruță, să fugim
În deltă amândoi
Să se mire lumea toată
Cât ne-am iubit noi
Să ne facem o căsuță
Și să pescuim
Să fim fericiți, mândruță, și să ne iubim!”
Badea-al meu înalt ca bradul
Și frumos pescar
Îl iubesc, bată-l norocul
Om ca el mai rar.
Badea-al meu înalt ca bradul
Și frumos pescar
Îl iubesc, bată-l norocul
Om ca el mai rar.
Lai-di-ri-di-ri-di-ri-ri di-ri-ri-ri-ri di-di-di-da
Hai-di-ri-di-ri-di-ri-ri di-ri-ri-ri-ri di-di-di-da
Hai-di-ri-di-ri-di-ri-ri di-ri-ri-ri-ri di-di-di-da
Hai-di-ri-di-ri-di-ri-ri di-ri-ri-ri-ri di-di-di-da
Sensul versurilor
O tânără este îndrăgostită de un pescar din Deltă, dar mama ei nu este de acord cu relația. Cei doi îndrăgostiți plănuiesc să fugă împreună pentru a-și trăi dragostea liber, departe de constrângerile familiei.