Dunăre cu apă multă, Dunăre bătrână,
Stai din fugă și m-ascultă, Dunăre bătrână,
Că eu, dragă, aș tot sta, Dunăre bătrână,
Toată viața-n preajma ta, Dunăre bătrână.
De la Tulcea mai în jos, Dunăre bătrână,
Brațele-ți întinzi frumos, Dunăre bătrână,
Și îmbrățișezi cu drag, Dunăre bătrână,
Malul cu sălcii șirag, Dunăre bătrână.
Și căsuțe pescărești, Dunăre bătrână
Cu mușcate la ferești, Dunăre bătrână,
Frunzuliță flori de crin, Dunăre bătrână,
Aici Dunăre rămân, Dunăre bătrână!
Frunzuliță flori de crin, Dunăre bătrână,
Aici Dunăre rămân, Dunăre bătrână!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o legătură profundă și nostalgică cu Dunărea. Vorbitorul își dorește să rămână mereu aproape de fluviu, admirând frumusețea sa naturală și simțind o conexiune cu locurile natale.