deces

Radu Gyr – Cimitirul Orașului

de

Sâmbăta vin câteva babe,punând lumini, plivind urzici.Lespezi domestice pe labepasc timpul năpădit aici.Ce simetrie pe alei egale!ce geometrie de scaieți!Și dreptunghiuri vegetalepeste zarafi, peste poeți!Bunicii zac sub iarba goalălângă nepoți pe care, ieri,i-au dus de mână-ncet la școalăori i-au culcat în mângâieri.Ici, colo, dorm săruturice nu s-au dăruit nicicumsau mâini ce-au fluturat saluturiȘi ochi ce … Citește mai mult

Rainer Maria Rilke – Spălatul Mortului

de

Se obișnuiseră cu el. Dar cândo lampă-a fost adusă, dintr-o datăîn slaba ei lumină tremuratăstrăinul mai străin a fost. Curând,pe gât și-n rest au început să-l speleși, neștiindu-l, fără vreun regretvorbeau de el. Iar una dintre ele,tușind, lăsă buretele cu oțetpe fața lui. Și cealaltă-atunci atrasăse-opri. Din peria aspră pe-ndeletecădeau mari stropi; și mâna fioroasăvoia … Citește mai mult

Rainer Maria Rilke – Morgă

de

Ei zac așa, de parcă ar fi gata,acum, târziu, să afle-o faptă caresă-i înmănunche liniștii-nghețateși între ei s-aducă împăcare;căci parcă nu-i sfârșit în astea toate.Nu afli nume-n buzunări deșarte.Dezgustul de pe gurile uscatesă-l spele n-au putut; stă mai departe;dar într-atâta s-a schimbat; curat e.Și bărbile sunt mai țepoase-acuma,de gardieni mai bine tunse, numala privitori să … Citește mai mult

Grigore Vieru – Piatra

de

Omul pe globmai treapădă gâfâindîn jurul unei pâinica-n jurul pământului.Jilave sunt pe cer stelele,jilave de om,de nepacea-i trupească,de universalul zbuciumal sufletului.Despre astatrebuia să vorbescși-am tăcut.Și pentru că am tăcutm-am preschimbatîn această piatră.Ploaie mă calcă,spulber mă biciuie,iarba m-acoperă,tot mai adâncmă duc în țărână.Numai ridicat în brațeaș putea să mă scuturde mormântul de jos.Dar cui îi trece … Citește mai mult

Luciana Stoicescu-Vaughan – În Memoria

de

Un clopot trist răsună în lumeȘi parcă totul din mers s-a oprit.Năprasnica veste-nconjoară pământulȘi-mi pare-un coșmar de-nchipuit.La ultimul drum al tinerei viețiȘi îngerii deplâng a ei soartăȘi-n grabă se-adună ca s-o aștepteLa a eternității deschisă poartă.Privește în urmă la ceasul-i opritDe-un glonte rebel, blestemat,Și dintr-o dată-nțelege fatalulDestinului ei atât de ciudat.O lacrimă curge pe timpul … Citește mai mult

Francesco Petrarca – Sonetul LXX [Il Canzoniere]

de

Îl consolează pe un amic căruia i-a murit soţia.Frumoasa doamnă, dragostea ta mare,de pe pământ deja este plecatăşi sper că-n cer ea fi-va înălţată,dac-a făcut doar fapte exemplare.Tu ia înapoi acele chei cu careîţi pătrundea în inima curată,şi du-te după ea pe calea dreaptă,căci griji lumeşti nu pot să te doboare.Şi-odată ce-ai lăsat povara toată,orice … Citește mai mult

Ileana Mălăncioiu – Ajunsesem La Ea

de

Ajunsesem la ea, băteam la poartă,i-am auzit glasul ușor înăbușitși pașii de dincolo de zidul de piatră –și-am început să strig că am venit.Cine ești, m-a-ntrebat, și pe cine cauținu mai știu când și unde am fost fericițisurorile mele sunt fetele moartela treizeci de ani neîmpliniți.Nu-ți amintești de mine, mă rugam,ți-am adus anemone și cartofi … Citește mai mult

Ion Pena – Moartea Mariei

de

Ce să însemn în gând, în noaptea groasă,Din ceasul rău, din apele tăriei?Întinse moartea mâna fioroasăŞi, cald, culese sufletul Mariei.Odihna veşnică îi stă acumaPe ochi, pe buze şi pe mărţişoare,N-o mai călca, zglobie, toamnele şi brumaŞi n-o mai pune vara-n chiotoare.Cinci oameni vor veni după amiazăCu paşi de pâslă şi cu mâini uscate –O vor … Citește mai mult