Versuri corectate și adnotate
Soarele-n becităiat, acru.E un masacru.Vei veni. O să treci.Tulbure. Pesemnede mult a fost amiază.Limbajul eșueazăîn scheme, în semne.Ca și când ghearesângeră amurgul.Pe tot burgulpică sare.Ce lazaret..Ai trecut? Ai venit?Nadir și zenitse-amestecă-ncet.
Până la ciocnirea cu soareleNimeni n-o să observe decorul.Coroanele mâinilor, paharele,Au căzut și le-a băut covorul.Din trufia foștilor regiȘi gestul înalt zugrăvitA rămas un cartier de poteciPentru musca, vârf de grafit.Sus, pe cadranul inutil gradat,Timpul fuge cu piciorul ridicat.
Scutul-i ca oglinda care-absoarbetotu-n ea, tăcut; deschis cândva,înecând apoi răsfrângeri oarbede finite locuind deja.Depărtări de stirpe, de prisossă nu mai nege, și de-obiecte,de realități crescând directe(totul însă-ntors pe dos),și mărturisindu-le-n risipă.Căptușit cu faimă și-ntuneric,se-odihnește coifu-apoi, prea mic,nici cât giuvaierul din aripă,pe când, parcă-n plâns, bogat și-istericcade învelișu-i din nimic.
Dorm greu în piramide faraoniiși lebede-au murit pe sâni de Lede –Cu brânciuri tari, istoria purcededin stepa unde gâfâie bizonii. Trec vârstele, ca zburdele de iede.S-au îndârjit și au crescut coconii.Icaricele aripi – electronii –ne urcă unde-un crin nu se mai vede. Se prăbușesc statuile-n muzeeși Dante a rămas un simplu craniu..noi tropăim mai sus … Citește mai mult
Ineluș-învârtecuș,moarte, joc cu lunecuș,în ce inelar căzuși?Juvaerul tău de fumtoate le preschimbă-n scrum,că podoaba-ți de nălucăpică-n deget și-l usucă.Ineluș-învârtecușcu smaragdul jucăuș, –zâmbetele din livezicum le stingi și le-nnoptezi?Mâinile, de ce le-nchizisub un zarzăr cu omizi?Iară ochii – tufănici –de ce-i umpli cu furnici?Viață, negru cărăbuș,moarte, joc cu lunecuș,ineluș-învârtecuș.
Pe miriște vânt negru-a vijelie.Tristețea violetă dă în floare,Gânduri ce tulburi mintea ne-o îmbie.Pe gard stau ruje ce muriră-n soareȘi floarea-soarelui brun-fumurieTopite-n fard albastru la culoare.Un straniu zvon de clopote sfâșieRezede ce muriră negre-n floareȘi frunțile, pe care umbre-adie,Domol ne cad, albastre la culoare,Cu floarea-soarelui brun-fumurieȘi ruje ce pe gard muriră-n soare.
Cai îmbrăcațicu mantale de sticlă argiloasă,călătorind imponderabili.S-ar vinde la un preț infernalun foc care nu eliminăparașute cu luptători asfixiați,bomboane gazoasepe covoare mucegăite.Eu mă încălzescla o gură uscatăplină de pânze fineși instalez conducte într-un ghețarnegru de subiectivitate.Pluteam deasupra unui orașcelebru în mizerie și spuneam:ducă-se pe fluviuca trosnituri suaveși pești înhămați,ină vapoarele fără sirenecare nu văd niciodată,fantomele … Citește mai mult
Realitateamă ține cu capulla suprafață.Celebritățile naționalese împiedică somptuoase de el,jungla îl năpădește –Am decăzut. Mă zgândără gândulsă-mi pun cu suvacul în nărimăcarvreun inel.
Veacul meu, fiara mea, cine-ar puteaSă privească în pupilele taleȘi cu sângele tău de a încleiaVertebrele a două veacuri fatale?Sânge-constructor iar năboieșteCa din gâtlejul pământenelor lucruri,Trândavul doar se mai moșmoneșteLa pragul noilor zile în cruguri.Făptură, ce viața cât o înșfacă,Trebuie să-și ducă vertebrala,Și invizibil val infantil se joacăChiar cu vertebra, sacramentala.Ca firavul zgârci, cartilaj de … Citește mai mult
Luna a luat soarele cu ea.Dintr-o piatră strigă un glas.Inel pustiu.Nu mai avem timp frumos, nici păsări.Despodobit, sună pe sâni un cositor de pavaj.S-au stricat și stelele.Nefoșnet și nedumerire.Cad.Neamul închis într-o carteSe lupta cu neamul închis într-o cetate.Plăgi violacee.Fiole cu lună.Și-n nici un cuib nici o diademă.Voi, primejdii neascultate!Am sânii ca două cranii de sticlete.Oamenii … Citește mai mult