De ochiul zeului se sparge timpul când farisei în templu dau năvală, în glasul meu a înghețat cuvântul și nici un vultur nu se mai răscoală.
Nu este liber cerul, e în lanțuri, iar somnambulii ne răpesc lumina ― în noaptea când heralzii beau veninul și târfle-n zăpezi își spală vina.
Șacali ce înfloriți în trupul meu! , nu poate sângele să vă mai rabde, plecând definitiv spre empireu c-o liniște de ceață și de ape; statui încremenite-n univers văd astăzi tot spectacolul luminii, și împărați cu chipuri de bufoni vopsesc în negru tristul gust al pâinii.
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume în declin spiritual, unde valorile sacre sunt profanate și lumina este furată. Este un strigăt de disperare și o căutare a sensului într-un univers corupt.