Ăsta-i momentu-n care dai tot din tine
Șerpi cu venin venind spre tine-n serpentine
Aceleași stări pe tine terne-nvine eterne-n fine
Temeri, crime încep să-ncline din temelie.
Ce-ți trebuie ție terefire
Nu bere-n fine la beție
Căci vere cerne-n fire erezie
Pacea, o fantezie sperai că lumea-i bună
Când o furtună ce tună inundă o comună
În lupta cu propria natură
Credeai că-i faci față
Taci, lasă vraci varsa
Lasă lumea-n ganja arsă.
E plin de ei și tu o știi
Declin de zei, evrei printre cei tumoșii
Vezi monștrii dominând proștii, leproșii, hristoșii
Copiii noștri toți știrbi printre ostiri
E un pas mic de la înger la demon
De la scâncet la „te rog” născut
Din pântece de rob
ADN-n genom sămânța stearpă
Paranoic matol de la alcool și iarbă
Și chiar că aduc aminte de timpuri
Când desfaceam stive de plicuri,
Goleam sticle între tricuri
Și o ardeam strict pe partituri
Tipe și ticuri sau scurs deșarte
Și pus pe fapte m-am dus departe
Sus spre apus și noapte
lăsând în spate zilele calde,
Berile-n halbe, chipuri mârșave, slabe
Ziduri și drame grave nopți albe
Încă-mi întunecă orizontul
Culori în frontul din care
Adulmecă corbii mortul
Toate vor fi totul când voi fi una cu nimicul
Întunericul lumina și prim fascicul.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de agitație și decădere, marcată de dependențe și amintiri tulburi. Naratorul reflectă asupra trecutului său, confruntându-se cu aspecte întunecate ale existenței și căutând o formă de eliberare sau înțelegere.