cunoastere – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu - Irosiri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

N-aveam nevoie de calculatoare
De creiere în timp am fi păstrat,
În loc de-al fi distrus pe cel ce moare
Și din gândire-am fi recuperat.
Trăim perpetuând vechi sacrilegii,
Tot ce-am produs lăsăm mereu să moară.
Reluăm la infinit, reluăm, povara legii
La nesfârșit mereu e pentru prima oară.
Ne comportăm la fel ca egiptenii
Din hău de timpuri imemoriale;
Distrugem creierul de sute de milenii
Păstrând doar trupuri, oase, țoale, oale.
Ca ei decerebrăm materie de liric
-Nici cel puțin nu mai îmbălsămăm-
Atribuim doar corpului valori, empiric..
Nici simpla informație n-o mai păstrăm.
Ce simplu ar fi fost și ar fi lumii
Să țină, să-și mențină, creierele-n viață
Prin carotidele ce-s „alimentele” minunii..
Fără de corp că-i inutil, fără de gheață.
Am fi dispus de Einstein, Michelangello, de Kant
De Moliere, de Beethoven, Enescu..
Shakespeare era ș-acum în viață un gigant;
Contemporani erau Coșbuc și Eminescu..
Ideea la profan este lugubră-n sine
Dar rezultatul este colosal!
Despre Geneză ar fi știut de mult oricine..
Trăiam deja turiști.. în spațiu-universal!!!
27. 06. 2010

Daniel Aurelian Radulescu - Cine-S Eu… Fizic?!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Oare din ce-s făcut?.. Din apă?
Că-mi curg ideile-n neștire
Sau sunt din fier fără simțire
Din hematii sau dintr-o.. placă!?
Căci sunt și moale precum puful;
Te poți culca sau te afunzi,
Sunt voalul „burqa” să te-ascunzi
Sau sunt un por.. Respir năduful.
Sunt mii de scumpe minerale;
Sunt aur de inel de nuntă,
Pot fi carbonul fin de-ascultă
Din microfoane Universale.
Conțin cristale, diamante;
Poate nu-s șlefuit deajuns..
De-o faci, pătrunzi în nepătruns,
Te porți ca mine-n nestemate.
Îți dau sursă de vitamine
Crescând alături.. De mă vrei?!
Să-ți fiu petardă de scântei
Soarbe-mi vigoarea, fii tu.. mine!.
Am proteinele existenței
De-aminoacizi esențiali.
Hrănesc o lume d-imortali..
Ia-ți ADN-ul inteligenței!.
Sunt sursa de-arderi din glucide;
De zahăr vrei am gust de dulce,
Nectar îți dau de nu te-ai duce..
Ce teamă am d-Efemeride!.
Topit, sunt sursă de săpun,
Lipidele-mi îți pot da sclipire;
Aș vrea să spăl.. o Omenire!
O Terră pură, un TU mai bun!.
Sunt la un loc o FíCíTURí,
O replică la nesfârșit
Cu gând să știu ce-i infinit..
Sunt Univers.. o AVENTURí!!!

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Naștere Punct Zero

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

A început școală pe 14-15.. miliarde de ani lumină plecată-n spirale
și așezată în aula rotind concentric și cu tablă neagră, în zgomot de urale
explozive.. Nu știu de lună, că n-aveam orbite pentru ea și nici nu strălucea,
iar revenind la facultatea-n curs de-a naște din scrumuri fumurii, în perdea
s-au încropit cursanți într-o alergare nebună de-a se face mari și a se-nnconjura de-apostoli
păzitori în jur -utopici pentru neinițiați- haotici, dându-și coate, rostogoli
să-și facă loc, să se aprindă printre nori și să se pavoazeze-n cer de-o bulă albastră;
un grăunte -aproape vid de masă- și-unde și mai mic, un firicel cu gât, purtând o glastră
și-a încolțit o floare cu petale mirosind a simțuri și curgând nectar să își hrănească -ne având-
un gând, se-ncovoind de întrebări -de-un dedesubt de punct- plecate.. Și atâta-i de plăpând
elevul ce-a intrat pe-o lume-n undă scurtă, se înecând de-atât plângând! Se cheamă OM,
aflat la sânul Căii Laptelui, de-o firicea genealogică, printre inelele de vârste nesfârșite de-al său pom.
E-o spiță, sau un vârf de suliță aruncată de un Cine.. Bula, ea grăunte, îi e acoperiș de-un miliard de miliarde de miliardimi din miliardul de-un micron..
PS
Pe Calea nesfârșită a Laptelui, numai pe ea, am 17 miliarde de surori ca bula.. Ce-o am și trenul și peron!
01. 10. 2011

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Credință Sau Eres

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mi-am creat cortexul în timpi,
‘n volete adânci de canion,
C-exprim pe foaie c-un creion,
Să am răspunsul-n vârf de ghimpi.
Din exercițiu-n cult de carte
Sunt un traseu d-hipotalamus..
Sunt un discipol de Erasmus;
Am zbor „feed back” și cuget parte.
Sunt mulți ca mine, meteori
În percepte date-n custodie,
Cu har de-a ști ce-i bun să fie..
Dar n-avem toți nimburi de sori.
Oare suntem asteroizi
Din norul Ort; desprinși cometă,
Cum Helly-n vizită-n Planetă,
Ce-o locuiești gata s-o vinzi?..
Ori șansa-avem în mesager
Să ne purtăm, solii de geniu,
Să dăinuim peste mileniu?..
Dar nu mai cred, nimic nu..”cer”!.
.. Tot sper că-n mai mult timp vom ști
Cu toți, pretinși fii de „Bing Bang”,
Să facem bunul-simț un „gang”..
Salvându-ne de-a nu muri.
.. E-n fond de-a trece-n absolut
Tot ce-agreem drept calitate
De om, prieten, soră, frate..
„Finish” să-l facem.. început!
20. 10. 2010

Daniel Turcea - Cunoaștere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

A cunoaște
cerul, înseamnă
a fi cerul.
Și
acel tu
ce adie,
e apă și duh,
țara cea rară
pentru care vă iert
de ce va veni,
ne aduce aminte,
deși trupul poate că nu e
doar o colibă-n deșert.
Îngropați morții ca pe semințe.
vocile
ca un oraș de sticlă.

Dante Alighieri - Paradisul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cântul XXVIII.
Cerul al nouălea, primul mobil. Ierarhiile îngereşti. Concordanţa între îngeri şi ceruri.
1 Când adevărul despre-umana ginte
şi traiul ei mi-l tălmăci spunând
cea care raiul mi-l sădeşte-n minte,
4 cum vede omul în oglindă-arzând
o torţă ce din spate-l luminează,
‘nainte s-o cuprindă-n văz sau gând,
7 şi adevărul vrând curat să-l vază
se-ntoarce-aflând că-i potrivit cu glaja,
ca versu-n cânt cu nota ce-l urmează.
10 aşa şi eu când, înfruntându-i vraja,
privit-am drept în ochii ei prin care
mă prinse-aoare dragostea cu mreaja.
13 Şi-abia i-am înturnat pe-ai mei spre soare,
izbit de tot ce-arată ceru-n sine
când ţintă caţi la mândra-i cingătoare,
16 văzui un punct ce răspândea lumine
pătrunzătoare-astfel că orice faţă
sub focul lui se cade să se-ncline:
19 cea mai măruntă stea şi mai răzleaţă
s-ar zice Lună lângă dânsul pusă
să stea ca-n ceruri soaţă lângă soaţă.
22 Şi nu departe de lumina spusă
mai mult decât un nimb de focul său,
când deasa-i pânza de vapori adusă,
25 rotea împrejur sclipind un cingătău
atât de iute, c-ar fi-nvins mişcarea
supremei bolţi ce ne-mpresoară-n hău.
28 Alt cer în juru-i îşi rotea vâltoarea,
cuprins şi el de-al treilea în strânsoare
şi tot aşa de-a rândul, cât e zarea.
31 Era-n lărgime-al şaptelea atare
că însuşi curcubeul întregit
să-l prindă-n braţe n-ar fi fost în stare,
34 Şi încă două se roteau în sit,
tot mai agale înscriind tighel,
de foc în jurul punctului zărit,
37 şi mai vârtos zvârlea scântei acel
ce mai aproape-i sta, căci mai cu vlagă
sorbea puteri şi adevăr din el.
40 Citindu-mi vrerea-n ochi, stăpâna dragă
„De el, grăi cu glas care mângâie,
Atârnă cerul şi natura-ntreagă.
43 Priveşte roata ce-i în şir dintâie
şi află că se mişcă atât de iute
prin dragostea ce-i scris în cerc s-o mîie.”
46 „De-ar fi şi-n jurul lumii, am zis, făcute
cu aceeaşi rânduială-a sale sfere,
m-ar sătura bucatele-aşternute.
49 Ci-n lumea noastră vezi, şi nu-i părere,
că roţile, pre cât sunt mai departe
de mijloc, se-nvârtesc mai cu putere.
52 Ori dacă-i scris să-mi facă cerul parte
de-a sale taine-ntr-acest sfânt lăcaş,
ce doar lumină şi iubire-mparte,
55 să-mi spui de ce nu calcă pe-un făgaş
modelul cu icoana lui, căci eu
nu-s vrednic adevărul să-l desfaş.”
58 „Nu-i de mirare dacă-ţi vine greu
să descâlceşti cu degetele-ţi nodul
ce neîncercat s-a încâlcit mereu!”
61 Astfel grăi şi „Muşcă, -apoi, din rodul
ce ţi-l întind, de vrei sătul să fii
şi-ascute-ţi mintea ca să-i prinzi izvodul.
64 A lumii sfere-s strâmte-ori sunt largi, să ştii,
precum în fice parte se-mpărţeşte
virtute multă-ori mai puţină şi.
67 când e mai mare binele sporeşte
şi-un spor de bine vrea şi-un corp mai mare,
desăvârşit în tot ce-l împlineşte.
70 Deci ăstui cer ce-atrage în mişcare
întreaga lume, -acela-i corespunde
ce ştiind, iubeşte cu mai multă-ardoare.
73 Iar dacă mintea-ţi în virtuţi pătrunde
şi ele-ţi sunt măsură, nu lărgimea
substanţelor ce-ţi par a fi rotunde,
76 vedea-vei potrivire-ntre mărimea
fieştecărui cer mai mic sau mai mare
cu-nţelepciunea lui şi profumzimea.”
79 Precum rămâne limpede sub soare
întreaga boltă când Borea bate
şi s******şte mai domol, suflare,
82 gonind departe negură şi zloate,
astfel că cerul frumuseţea sa,
zâmbind şi-o-mparte-n licăriri curat.
85 aşa-am rămas şi eu când doamna mea
mă dumiri şi adevărul pur
sclipi curat precum în cer o stea.
88 Iar cîmd sfârşi, în profumzime de-azur
văzui, ca fieru-n clocot azvîrlind
şi sferele mii de scântei în jur.
91 Fice scânteie se mişca rotind
în focul ei, şi-erau atâtea-n zbor,
că-n numere nu-i chip să le cuprind.
94 Osana-şi răspundeau din cor în cor
Spre punctul ce-i sorginte de lumini
Şi-n veci îi va păstra pe locul lor.
97 Ci-nţelegînd ce îndoieli m-aţin,
Iubita zise: „Cercurile prime
Ţi-au arătat Heruvi şi serafimi.
100 Se-nvârt atât de iuţi legaţi de schime,
spre-a fi cât pot cu punctul prim la fel
şi pot, pre cât se-nalţă-n stări sublime.
103 Ceilalţi, cuprinşi de-al treilea roş inel,
se cheamă Tronuri aşe sfintei feţe
şi cea dintâi treime-nchid prin el.
106 Eu gustă bucurii şi frumuseţe
pre cât ajung mai adâncit să vază
în cel ce-aduce pace şi blândeţe.
109 Deci fericirea-n rai se-ntemeiază
pe văz, nu pe iubire, căci ea cu râ
din el şi doar printr-însul scânteiază.
112 Acestui văz i-e meritul măsură,
născut de har şi bună vrere;-atare
din pas în pas purcede în făptură.
115 Triada-a doua, ce la fel răsare
într-astă primăvară-nveşnicită
ce-atinsă noaptea de Berbec nu moare,
118 de-a pururi cântă-Osana fericită,
pe trei isonuri ce răsună lin
în trei rotiri prin care-i întreită.
121 În sînul ei alţi îngeri sfinţi se-ţin:
Stăpânii-ntâi, Virtuţile şi-apoi
Puterile în cel de-al treilea cin.
124 Penultimele două roţi din roi
adună Prinţi şi-Arhangheli în sobor
şi joc de Îngeri roata dinapoi.
127 Cu toţii sus, spre punct privesc cu dor
şi-atare-nving în jos, încât spre Bine
cu toţi sunt traşi şi-atrag la rândul lor.
130 Privi spre-aceste orînduri divine
măritul Dionis cu-atîta drag,
că le numi şi le-mpărţi ca mine.
133 Grigore însă-alese alt drumeag,
dar râse el de sine însuşi când
deschis-a ochii pe-al tăriei prag.
136 Să nu te miri c-un muritor de rînd
va tălmăci atare taine; toate
i le vădi cel ce crezu văzînd,
139 cu alte încă din aceste roade.”

Dimitrie Bolintineanu - Voi Știți Ceva

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Voi știți ceva și mie nu-mi spuneți,
Voi știți desigur ceva,
Altfel cum ați trăi,
Cum ați fi trăit atâtea decenii,
Părinții mei,
Și voi, bătrâni ai lumii?
Scuzați-mă că vă opresc pe stradă,
Domnule octogenar,
Nu mi-ați putea destăinui
Și mie taina grozavă?
Îngenunchez în tulbure lavă
La picioarele voastre, bătrâni:
Spuneți-mi taina..
Stele reci cu labe fără soț vă mângâie
Și voi nu muriți.

Dragoş Vrânceanu - Lui Eminescu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Te-ai purtat pe tine
în întâmpinarea infinitului
mai departe decât oricine.
Ca într-un codru
ai pășit fără frică și prihană,
până acolo unde au început să se audă
centaurii cruzi ai cunoașterii,
urlând după hrană.
Ajuns în aceste adâncuri ale mirării –
n-ai uitat niciodată drumul înapoi
al țării.
Versul tău curge prin mulțime,
cu fiecare om, cu fiecare an,
la o și mai întinsă adâncime.
ca un ocean.

Adam Mickiewicz - Înțelepciune

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

De la alții dobândești cunoștințe și parale, / Înțelepciunea e rodul eforturilor tale. / Traduceri ... →

Walt Whitman - Nu Închideți Ușile Voastre

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nu-mi închideți ușile voastre, mărețe biblioteci,
Eu vă aduc ce de pe rafturi vă lipsea,
de ce aveați mai multă trebuință vă aduc.
Din război năzărită, o carte am scris;
Buchiile cărții mele nimica sunt, reverberațiile
lor, totul.
O carte aparte, fără nicio legătură cu restul,
nepercepută de intelect.
Dar în fiecare filă, negrăite taine vă vor fascina.