Mi-am creat cortexul în timpi,
‘n volete adânci de canion,
C-exprim pe foaie c-un creion,
Să am răspunsul-n vârf de ghimpi.
Din exercițiu-n cult de carte
Sunt un traseu d-hipotalamus..
Sunt un discipol de Erasmus;
Am zbor „feed back” și cuget parte.
Sunt mulți ca mine, meteori
În percepte date-n custodie,
Cu har de-a ști ce-i bun să fie..
Dar n-avem toți nimburi de sori.
Oare suntem asteroizi
Din norul Ort; desprinși cometă,
Cum Helly-n vizită-n Planetă,
Ce-o locuiești gata s-o vinzi?..
Ori șansa-avem în mesager
Să ne purtăm, solii de geniu,
Să dăinuim peste mileniu?..
Dar nu mai cred, nimic nu..”cer”!.
.. Tot sper că-n mai mult timp vom ști
Cu toți, pretinși fii de „Bing Bang”,
Să facem bunul-simț un „gang”..
Salvându-ne de-a nu muri.
.. E-n fond de-a trece-n absolut
Tot ce-agreem drept calitate
De om, prieten, soră, frate..
„Finish” să-l facem.. început!
20. 10. 2010
Sensul versurilor
Piesa explorează căutarea cunoașterii și a sensului vieții, oscilând între credință și îndoială. Vorbește despre potențialul uman de a evolua și de a lăsa o amprentă pozitivă asupra lumii, chiar și în fața incertitudinii.