Versuri corectate și adnotate
Pe mare-n asfințit,Și vântulÎmi poartă barca pe cărareaPe care soarele și mareaSe-mbrățișează cu pământul!Din larg,Ca niște mici fragmenteDesprinse din albastrul infinit,Înamoratele sireneApar cu gesturi indecenteȘi-n cinstea mea încep să-noatePe spate,Cu câte-un far aprins sub gene,Ce-mi luminează-n asfințitTemutul semn de întrebareCu care marea m-a-nfrățit!Iar eu –Pornit în căutareaFrumosului din sufletȘi din rime –Un vagabond pe care … Citește mai mult
Nu ugere, dar poți ca să-i asamenicu niște scorburi palide de rouă,pereții jupuiți din care plouăpe grinzile căzute și pe oameni.Hei! Cine-nșală crângurile? Cines-a strecurat pe urma mea-n odaie?Mă uit la lună, luna se despoaie…Întreb tăcerea, râde-un mărăcine….Guzganii jerpeliți de-alergătură,cu nările căscate-a bătălie,pândesc din colț o pradă ce-ntârziede prea mult timp și timpul tot n-o … Citește mai mult
Tu nu ești frumusețea spiralelor candide,În ochi tu nu duci moarte și perlele lichideÎn cari răsfrâng misterul văpaile livide.Nici flori n-atingu-ți fruntea spre dinsele plecată,Nici pagini cu poeme rămase de-altădatăNu se desfac nostalgic în dreapta-ți inelată.Tu nu cunoști otrava gândirii și-a vegherii:Fantasmele de fildes, regini ale tăcerii,Nu ți-au suflat miresme subt salciile serii.Tu știi că … Citește mai mult
Toamnă cum sapi în frunze fiorduriȘi chinui în crepuscule soarele pe ruguri.Încoronorezi prin păduri zeii cu struguriCând spleen-ul și lectura urcă peste borduri.Să nu fiu ucis de mireasma scuturărilorTe evoc prin neguri monomelodDu-mă livezii promise ca-n exodOcolind mânerul ușii, osul plecărilor.
Pe coastă. Marea fulgeră-n crepuscul.O barcă taie valurile calm,Trandafiriu, din ape, crește psalm –Și fiecare-și țese vis minuscul.Ca pești de aur, valurile ard;Și-i vânt salin; se scutură castanii.Pe chei, o babă lin își zvântă anii,Cu ochii-n gol fixați spre bulevard.Se prăfuie văzduhu-n diamant –Pe cer, Selene-și tremură o lampă –Subit, o mână-a prins să miște-o … Citește mai mult