corb – Versuri.pro

Serafim V. Pâslaru - Valea Piersicilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Se lasă noaptea straniu
Pe umbre-ncrucișând
Ciolanele-i sub craniu
Cu cioc de corb flămând!
Lovind un braț de cruce,
Aripi de lilieci,
Jilave și năuce,
Stropesc pereții reci.
O bufniță-n orbite,
Cu stropi de chihlimbar,
Pătrunde pustiite
Ferestre de altar!
Lugubră trombă urlă
Tăcerea în urechi
Când lacul nopții-n turlă
Ascute coase vechi!
Și, palidă, o rază
De undeva-nflorind,
Prin noapte, luminează
O cruce-nchipuind!

Sesto Pals - Corbul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Se duce corbul la plimbare
În haina-i neagră, e în frac.
Și dacă croncăne mai tare,
În juru-i păsările tac.
Și el se-așază pe o cracă
Și dirijează un concert,
Dar o tăcere îl îneacă
Și îl conduce în deșert.
Și corbul stă ca o statuie
Privind ansamblul lui sărac,
Privind pianul care nu e,
Privind la frunze care tac.
Și fracul parcă îl sugrumă
Ca o armură de oțel,
„Aceasta este doar o glumă”,
Orchestra este doar în el.
Și când observă deodată
Că totu-i gol, doar el e plin,
Un croncănit ca o săgeată
Îl prăbușește în destin.

Mateiu Ion Caragiale - La Argeș

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

La Argeș.
Desprins din stemă parcă, spre depărtări senine,
Un corb bătrân își-ntinde puternic negrul zbor,
Și-n liniștea adâncă, din când în când ușor,
Din ulmi cad frunze moarte rotind în clipe line.
Dar, ca odinioară, de ce azi nu mai vine
Domnița să privească, din ‘naltul foișor,
Cum soarele-asfințește, împurpurând de dor
Zăvoaiele umbroase de-o tristă vrajă pline.
Când se oglindă-n ape murindele văpăi,
Și blând văzduhul cerne cenușă peste văi –
De ce nu mai răsare zâmbind în faptul serii?.
– Nu, căci de mult ea doarme în ruinatul schit
De taină-îmbălsămată și florile uitării
Îi troienesc posace mormântul părăsit.

Matsuo Basho - Urăsc Corbul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Urăsc corbul de obicei, / totuși… în această dimineață, / pe zăpadă →

Matsuo Basho - Creanga Uscată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Creanga uscată. / Corbul deasupra: / seară, toamnă. →

Mihai Codreanu - Corbii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Din iarna sufletului meu porneşte
Un stol de corbi spre zările cernite:
Sunt dorurile mele neîmplinite;
Şi-n iarnă cugetarea-mi viscoleşte.
În gemete pustii se prelungeşte
Ca-n golul unei vetre părăsite;
Şi corbi sporesc în cete înmiite..
Şi stolul tot mai jalnic croncăneşte!..
Nu văd în zări nici urma unei stele;
Doar viscolul din gândurile mele
Tot mai pornit prin gerul lui mă poartă..
Iar corbii, presimţindu-şi trista pradă,
Spre inima-mi pe jumătate moartă
Îşi năpustesc sălbatica grămadă..

Mihai Rădulescu - Negura

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Trec bătrânii peste
Oasele din creste.
Mână-n dimineață
Care mari cu ceață.
Câini de fum și val
Calcă-n leagăn orb.
Zboară lângă-un cal
Umbra unui corb.

Cosmo feat Psihotrop - Pene de Corb

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Penele sunt semnele c-apar problemele
De vreme ce relele vin așa devreme
Omul nu știe când să semene și sunt și secete
Tre’ să cerceteze, își dorește să semneze
Poți să falsezi și să vezi cum te consumă
Sau, să te ascunzi și să aduni numai ranchiună
Oricum, corbu’
Își dă ocolu’
Și abia după ce obține ce vrea
Își ia zborul!
Ghearele lui te scot din cartier
Și-ți ia fiarele, apucă fratele, zbieri, disperi
Când îl vezi planând pe cer
Deschizi ochii și defapt e același vis urât ce l-ai avut și ieri.
Yo yo, nu te juca cu focu’
Când vine corbu’, ține-ți ciocu’ x2.
Cine știe ce urmărește
Când pândește, folosește și dacă reușește
Ce se întâmplă dacă izbăvește, se ivește rar
Dar când o face, orice floare o ofilește
Cine l-a trimis și ce morții lui vrea
Când își ia zborul po’ să zic și eu : Ce pana mea?!
Nu știu ce-ar putea fi asta dar
Visul ăsta se transformă încet încet într-un coșmar
Fânta vieții mele seacă de regulă
După ce seacă se umple numai de negură
Mănânc vise, asta mi-e cura
Și-mi dau seama corbului ura, îi crește anvergura
Necurat e necrutat îi dă omorul
Îi crește anvergura, uită-te cum îmi iau zborul
Ascultă vorbele astea, că sunt vorbe sincere
Ce poa’ să te vindece, poate’ să te și spintece.
Yo yo, nu te juca cu focu’
Când vine corbu’, ține-ți ciocu’ x2.
Psihotrop, am corb pe cord
Alcool în corp, greață
Viața mea e deja vu-ul unui orb mort
Am toane nașpa îmi port masca de smoală
Vomit sânge de înger, ce crâncen îmi curge pe coală
Închis în mine ca o boală, tripat să sparg mecle
Nu-mi trebuie stilou îmi țin cerneala în sept
Poate mă scoți din sărite ca o gaură în saltea
Depresiile sunt ca Andy Anderson, dar să nu-mi fut Aura
Îmi înfrunt latura rea așa ceva n-am pomenit
Încep să mă întreb ce morții mei ca la pomelnic
Mă termin, tripat sonat triplu sonat
Simt un gol în stomac cu toate c-am mâncat, Ciudat
Sunt plin de mine adică gol în sine
Un pterodactil tactil, ating acel cu rime
Sinucigaș cu nouă vieți clar o să mor tânăr
Mă piș pe papagali eu am corbul pe umăr.
Yo yo, nu te juca cu focu’
Când vine corbu’, ține-ți ciocu’ x4

C. O. D feat Para - Coaste

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Para:
Șapte zile în beznă
O să mor o eternitate pentru o clipă efemeră
Iartă-mi binele ce las la suprafață
Mi-am dat sufletul la preț de piață,
Și-acum vâslesc într-o derivă vie..
M-am îndrăgostit în cinci minute, timp de o viață întreagă
Iar acum urăsc prea sincer tot ce am iubit
Undeva greșesc, sunt sigur…
Iartă-mă, bătrân din oglindă, că sunt un copil grăbit
Cât mă mai dezamăgesc?
Vad un corb ce stă la geamul meu și cântă glorios
Vrea un corp de om de care să își bată joc și e gelos
Speră să mă răzgândesc
Vrea să simtă el iubirea, vrea să-mi spună pe nume,
Vrea să cânte nemurirea, vrea să râdă și să plângă
Vrea să simtă tot ce simt și să moară pentru altul
Vrea să trăiască în timp ce eu stau și păzesc pervazul….

Refren X2 (C. o. D) :
Câte coaste oferi? Sunt o mână de pământ
Tu le-ai pierdut, seceta poartă veșmânt
Haină veche, haină nouă, fus pierdut
Nu mușca din amăgire, ai să vrei mai mult.

C. o. D:
Scriu cu umbra unui om incinerat
Ce păcat! La fel ca ziua în care a plecat
E floare la ureche, pune-i floare pe mormânt
Tremuri ca la prima vedere, a trecut mult
Toți spinii s-au mutat la mine în brațe
Ofera îmbrățișări drept vaste creanțe
Ai uitat de simțuri, te rog, simte
Ce frumos mă minte la fel ca înainte
Vorbesc de ființa cu privire de rob
Mi-ai tăiat aripile, acum sunt de corb
Ți le-ai cusut voios, oare ce va urma?
De vei levita, ți se va ascunde urma
Câte greșeli în lanț.. cine să se prindă?
Vise pe retină, privire din oglindă
Au trecut ani plini de întrebări false
De unde suflet? Ești doar carne și oase….

Refren X2

Cincinat Pavelescu - Corbii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

D-lui C. Pariano.
O, corbi siniștri, vă iubesc!
Voi ce pe-al iernei alb lințoliu
Cădeți în stoluri ce-ngrozesc
Ca niște pete mari de doliu!.
În fracurile voastre negre
De ciocli, aveți ceva de gală,
Și-n croncănitul vostru râde
O ironie triumfală!.
Dușmani cetăților banale,
Prin vechi ruini v-adăpostiți,
Și sub disprețul vostru rece
O lume-ntreagă-nvăluiți.
Dacă vă mușcă foamea-ntocmai
Ca feudalii castelani,
Vă năpustiți pe avuția
Muncită-a bieților țărani.
Și negrul vostru e simbolic,
E doliul ce-ndurător
Purtați victimelor căzute
Sub ciocul vostru hrăpitor.
Chiar Edgar Poe în cinstea voastră
A scris balada-ntunecată
Al cărei leit-motiv e tristul
Și-ngrozitorul: niciodată!.
O, corb sinistru, al meu suflet,
Scârbit de lupte și de jale,
E-atras de doliul sarcastic
Ce-l poartă aripile tale!.
Și-aș vrea, pentru-a scăpa de viața
Sugrumătoare a cetății,
Să deviu regele ruinei,
Al păcii și-al singurătății