Se lasă noaptea straniu
Pe umbre-ncrucișând
Ciolanele-i sub craniu
Cu cioc de corb flămând!
Lovind un braț de cruce,
Aripi de lilieci,
Jilave și năuce,
Stropesc pereții reci.
O bufniță-n orbite,
Cu stropi de chihlimbar,
Pătrunde pustiite
Ferestre de altar!
Lugubră trombă urlă
Tăcerea în urechi
Când lacul nopții-n turlă
Ascute coase vechi!
Și, palidă, o rază
De undeva-nflorind,
Prin noapte, luminează
O cruce-nchipuind!
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă nocturnă sumbră, plină de simboluri mortuare și religioase. Imaginile evocate sugerează o atmosferă apăsătoare și misterioasă, unde moartea și credința se întrepătrund.