corabii – Versuri.pro

Mihail Săulescu - În Port

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Zori de ziuă, valuri, ploaie —
Şi corăbii care pleacă, mute şi greoaie.
Tu rămâi în port departe de atâtea căi,
Poate vântul te desparte de vreunul dintre-ai tăi,
De priveşti cu-atâta jale călătorul val,
Care vine singuratec şi se sparge-n mal.
Din corăbiile toate care merg acum,
Cine ştie care duce, către care drum,
Un logodnic, un părinte, o scrisoare doar
Şi corăbiile, iată, peste zări dispar.
Ce-ai lăsat în ele oare de priveşti aşa,
Şi-i atâta noapte-adâncă în privirea ta.
Merg şi-acum (în care parte?) merg şi-acum, ducând
Un logodnic, o scrisoare, — poate doar un gând.
Stai în port, priveşti cu jale
Câţi nu stăm în port,
Urmărind cu mintea visul care poate-i mort?
Câţi nu stăm privind în zare şi-aşteptând mereu
Să ne-aducă doar o veste valul mării greu?
Stăm în port, şi cine ştie ce catarg în zări
Va fi semnul împlinirii ultimei sperări?
Tu rămâi aici şi-aşteaptă,
Doamne, până când?
Dar aicea niciodată nu e prea curând,
Dar aicea niciodată nu e prea târziu —
Până când n-o fi doar noapte, noapte şi pustiu.

Constanţa Buzea - Planetariu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Văd lente corăbii pe valuri
cu gânduri de pace trecând,
aceste văratece ținuturi
spre iernile altui pământ.
Văd păsări aproape de lună,
o scară de zbor spre planete,
aripi de băieți delirante,
demonic penajul de fete.
Văd vinele lor de susținere
și corzile vocii jucând,
văd cum se-ntrerupe-nțeleptul
instinct într-un mediu mai blând.
Văd zeii dorind să petreacă,
în jocuri enormul se strânge,
pe când și măruntul se vede
mai jos într-o rază de sânge.
Aproape că știu ce anume
depinde în spațiu de timp,
memoria mea e albită
de varul căzut din Olimp.

Cezar Ivanescu - Jeu d'Amour (Corabie)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Corabie, corabie, când plouă-mi pare casa o corabie,
Corabie, corabie, trupul tău gol pe care-l poartă sângele!
De lacrimi trupul tău e ud,
ești fericită că-ți ascult
Plângând îndrăgostit de tine sângele,
Plouă în după-amiază mult,
Plouă ca-n vremuri de demult
Când te duceam spre casă-ntr-o corabie!
Nici timp nu e, nici loc nu e – plouă pe mare, Vremea-și pierde sângele,
Albastră e, albastră e, făptura ta, albastra mea corabie!
Când plânsul ploii s-o opri,
de care țărm ne vom lovi
Albastră, voluptuoasa mea corabie,
Cu untdelemn preasfânt te-am uns,
Cu ploi de aur te-am pătruns
La verde țărm care în urmă noastră e!
Corabie, corabie, ca suferința albă-a unei lebede,
Prea repede, prea repede în casa morții mă coborî prea repede!
Fără cuvânt, fără cuvânt
Primit în trupul tău cel blând,
Cu moartea mea singur mă lași prea repede,
Fără cuvânt, fără cuvânt
În moartea mea mă pierd mai blând
Ca tine, sfântă, pură și tăcută e.
Corabie, corabie ca tine-mi pare Moartea o corabie,
Corabie, corabie, trupul tău gol pe care-l poartă sângele!

Catalin Crisan - Vorbește Marea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cu hohot din genuni
Vorbește marea
Despre corăbii scufundate în furtuni
Și despre visători
Plecați de-atâtea ori în van
Spre infinitele cărări
Din patru zări..
Dar când vântul obosit
Printre nori s-a risipit
Iar soarele sărută marea
În beția de culori
Mii de valuri par viori
Purtând pe struna lor visarea
Când pe cer un pescăruș
Se avântă jucăuș
Și neînfânt străbate zarea
Sub seninul nesfârșit
Orice îndrăgostit
Vorbește fericit cu marea..
Când vântul s-a stârnit
Vorbește marea
E mânioasă pe acei care-au mințit
Eternele iubiri
Se schimbă-n despărțiri
Acum, când timpul mare vrăjitor
Adoarme-un dor..
Dar când vântul obosit
Printre nori s-a risipit
Iar soarele sărută marea
În beția de culori
Mii de valuri par viori
Purtând pe struna lor visarea
Când pe cer un pescăruș
Se avântă jucăuș
Și neînfânt străbate zarea
Sub seninul nesfârșit
Orice îndrăgostit
Vorbește fericit cu marea..

Jorge Luis Borges - Haydee Lange

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Corăbiile, spadele albastre
ce s-au desprins cândva de-un țărm norveg,
de țărmul tău norveg, și-au cotropit
tot ce-au găsit în drum pe-ntins talaz,
lăsat-au timpului, zi după zi bătut,
șirag de epitafuri scrijelate
în piatră dură: runice inscripții.
Cleștaru-apoi de-oglindă ce te-așteaptă,
și ochii tăi privind în altă parte,
și cadra de icoană nevăzută,
grilaju de grădină-n asfințit,
ușoru-accent englez din glasul tău,
și haina ponosită a lui Sandburg,
și luptele lui Bancroft și lui Kohler,
și silențios fundal strălucitor,
și vinerile noastre-mpărtășite,
deși numele tău nu-l pomenesc,
aceste lucruri totuși îl rostesc!

Gheorghe Tomozei - Catalogul Corăbiilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Câte încă vibrând, neauzit,
cu ancora îngropată în mâluri
de diamante putrezite,
corăbiile mele, câte încă
mai rupeți pielea de muiere
a vechilor cărți
cu echipajul ajuns doar schelete
și cu numai cârmaciul
încă viind?
Corăbiile mele lunecate pe ape,
clătinând algele norilor dar mai ales,
mai ales mișcate pe iarbă
iarba de tutun a himerelor,
iarbă umilă, orgolios spiralată
și dând bun gust dezastrelor
și îngăduind toamna și lacrima
O mână de versuri corăbiile mele,
transport de sânge,
secretă încărcătură de fum,
nervuri de sânge,.
rugină lesne de asemuit cu aurul,
versurile mele.
Câte s-au desprins de armă?
Câte au ajuns la armă?
Corăbiile mele, iubirile mele
mai degrabă necredincioase,
eu am scris cu voi, Marea
și dintr-un catarg
îmi vor tăia semnul de capătâi,
nălucile de sare,
pescărușii

Giorgios Seferis - Nu I-Am Cunoscut

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nu i-am cunoscut;
Era doar speranța-n adâncul nostru
Care spunea că-i știam din copilărie.
I-am văzut de vreo două-trei ori, apoi luară corăbiile;
Transporturi de cărbune, transporturi de cereale,
Și prietenii noștri pierduți după cocoașa oceanului pe totdeauna.
Zorii ne găsesc lângă lampa obosită
Desenând stângaci și îndârjit pe hârtie
Nave, sirene sau cochilii:
Seara descindem la fluviu
Fiindcă ne arată drumul spre mare
Și noaptea ne-o petrecem în hrube cu miros de catran.
Prietenii noștri au plecat,
Poate nu i-am văzut niciodată;
Sau poate i-am văzut când încă somnul
Ne purta foarte-aproape de valul ce respiră,
Poate-i căutăm fiindcă noi căutăm
Cealaltă viață
Dincolo de statui.

Giorgios Seferis - Dar Ce Caută Sufletele Noastre

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Dar ce caută sufletele noastre călătorind
pe punți de corăbii dărăpănate,
înghesuite cu palide femei și copii ce plâng
fără să le distragă nici peștii zburători,
nici stelele din vârful catargelor;
uzate de discurile fonografelor
legate fără voie prin rugi inexistente
murmurând sparte gânduri în limbi străine.
Dar ce caută sufletele noastre călătorind
pe putrede lemne marine
din port în port?
Mutând din loc pietre sfărâmate, respirând
cu fiece zi mai anevoie răcoarea pinului,
înotând prin talazele acestei mări
fără simțuri
fără oameni
într-o patrie care nu e a noastră
nici a voastră.
Știam că erau frumoase insulele
spre care-orbecăim pe-aici pe-aproape
puțin mai jos sau puțin mai sus
o infimă distanță.

Piatra - Ape Adânci

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Valuri colindă domol
Spre mal
Aduc corăbii de dor
La mal.

Refren:
Ape adânci, tulburii
Te-așteaptă seara să vii
Să te afunzi liniștit
De nepăsare-nvelit.

Ion Minulescu - Sosesc Corăbiile

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Sosesc corăbiile,
Vino,
Să le vedem cum intră-n port –
Să le vedem cum, obosite de-atâta luptă cu furtuna,
Își lasă ancorele grele să cadă una câte una,
Așa cum fiecare parcă și-ar îngropa câte un mort!..
Sosesc cu pânzele umflate,
Ca niște sânuri de femeie
Pe care-o bluză pătimașă le-a-nvinețit de sărutări,
Și parcă-aduc cu ele toată splendoarea vechilor serbări
În cinstea lui Neptun –
Temutul stăpân al Mărilor Egee.
Sosesc din larg, misterioase,
Ca niște semne de-ntrebare..
Nu știm din care fund de lume –
Din răsărit,
Sau din apus –
Dar știm că ori de unde pleacă
Ne-aduc vești noi și-ndestulare..
Sosesc corăbiile..
Vino,
Să le-ntrebăm ce ne-au adus!…