Versuri corectate și adnotate
Lăsând colibă şi părinţi,Ţinând cuţitul între dinţi,Cu dor de sânge-n ochi fierbinţi,Vom înota departe.Zărit-am, azi, străin catârCe s-a oprit pe-al mării larg,Căci vânturi nu-s, şi nu se spargTalazuri moarte.Spre el ne-om duce câte doiCu valuri verzi pe umeri goi..În juru-i se va naşte roiDe duşmănii cumplite.Şi când aprinde luna jar,De pupă joasă de stejarNe-om agaţă, … Citește mai mult
Pe povârnișe dealul alunecă abruptCa să-și oprească botul de vie tocma-n vale –Dar sub boltirea viței oprindu-mă în cale,Privesc câmpia care adoarme dedesupt.În abureala serii schimbându-se în mare,La nesfârșit își duce un tremurat hotar.Am ancorat. Acuma sunt bunul marinarRe-ntors din pribegie la vatra primitoare.Se-nalță pașnic fumul pe gând și pe cămin,Se coace tămâioasa sfârșitului de … Citește mai mult
Din ape străvezii ca o luminăCe-ar dăinui în seară pe-o vâlcea,Din ceruri răsturnate-n fugă linăCurgând nori albi ca peşti pe sub ea.Corabia cu pânzele închiseRăsare straniu de albastră ca-nImagini prinse în culori de viseUn stârc de-azur pictat pe porţelan.Pustie stă şi nemişcată, n-areNici viaţă şi nici rost, nici marinar…Şi cum vaporul nostru-o lasă-n zare,Într-un amurg … Citește mai mult
Încerc și eu corabia cu minuniÎnfrigurat, încrezător să-mi fieCatarg înalt, severă armonieȘi punte arcuită pe genuni.Cu prora ei ce clasic se subție:Săgeată șlefuită de furtuni,Cu suflet singuratic din străbuni,Semeț înfrunt talaz și veșnicie.La cârmă simt sub mâna trainic vasulCum se cutremură înaripatȘi cum deodată-și domolește pasul –Clarvăzător și buimăcit de basme,De stricta mea busola îmbătatPe-un … Citește mai mult
În port a ancorat un vas fantomăCu trei catarguri frânteȘi cu proraZdrobităȘi desfigurată, ca un craniuDe sinucis intrat în comă..Îl recunosc!..Pe puntea lui, odată,Am navigat cu Cristofor ColumbSpre insula cu mine de platinăDe aur,De aramăȘi de plumb..Și ancorele pline de ruginăLe-am aruncat în rada unui portCu apele opace ca opaculDecolorat al ochiului de mort..Îl recunosc!..Pe … Citește mai mult
Mâncam din profet și timpul se reîntorsese în timp.Și te-ai făcut craterul cu scorburi ca un Hades.Corabia se leagănă – o falcăde statuiestrăbătând apele veșnice.Am fost doar durerea.Se umplu vasele tăcerii dintre noi.Mergeam pe-un drum pe care umbre mai merseseră.Izvorul iese din mare și-și culege trecutul.Bărbatul și femeia și-ascund semințele-n pliscul mierlelor.Căutați doagele corabiei lui … Citește mai mult
Om de lacrimi, om de ploaieCârligeCredeam că suntem pe pământ, eramPe-o corabiePădurea care merge și viața care stăEu-n bulendre, tu într-o hanțăCe importanță mai areCe are importanță?Deocamdată soarele urcă și frigeși frigeNoaptea va cădea în mijlocul zilei.Cârlige
Bătrânul verde malMargine de drumSărută apa dulceCe-l macină acum.Numai de-ai vreaGândul rău să alungiCorabia cu pânzeAtunci ai s-o ajungi.Lumea-i obosităPutere nu mai areCorabia s-o prindăS-o arunce-n mare.Încearcă să-nțelegiCe altul nu pricepeTot ce-i mai frumosDe aici încolo începe.Corabia cu pânzeDusă de vânt bunPe mare pluteșteȘi vântul urlă-acumPăsările cântătoareZboară dinspre malȘi vestesc de stâncile din larg.Numai de-ai … Citește mai mult
Roata cârmei nu e-n mâna mea.Roata cârmei stă deasupra mea.Nimeni n-o rotește, nici la stânga,nici la dreapta. Vasul stă pe loc.Roata cârmei e un scarabeurăstignit pe cerul meu de lemn.N-are ce să caute acolo.E o cârmă care-a-nnebunit.Ce-ar putea cârmi în sus, pe drumulvertical al Mării Nicăieri?Și de ce stă neclintită cârmaîntr-o lume plină de cârmaci?Măcar … Citește mai mult
Uitat pe țărm, singur, în față-mi s-avântă-n albastre talazuriCâmpia, cu văi mișcătoare, un vuiet prelung murmurând;Statornic izbește să sfarme a malului dușmane privazuri,În zbucium năprasnic de viață sub soarele-aprins tresăltând.Se-afundă-n zări albe privirea cătând infinitului graniți,Departe, neajuns de departe să-ngeamănă mare cu cer;Un semn dintr-acolo se-arată ieșind din ascunsele tainiți,E vas plutitor care vine în … Citește mai mult