Versuri corectate și adnotate
Când privesc bolta-nstelatăCe-i întinsă susMă cuprinde-un dor să merg înspre IsusSunt ca Petru ce-a pornit pe val, se scufundăMâna mea vreau s-o ții în mâna Ta. Refren:Mâna Ta, Doamne, m-a scăpat din noaptea greaMâna Ta, Doamne, mă păzește-n noaptea reaȘi poate fi valu-nalt, Tu ții corabia meaMâna Ta, Doamne, mă va purtaȘi poate fi valu-nalt, … Citește mai mult
Dumnezeu a creat corabia lumii cu mare atenție.Cu deosebită măiestrie modelă coca și potrivi pânzele,Deja ținea în mâini cârma,Fiind gata să o ducă la bun sfârșit.Și se-ndreptă din spate Dumnezeu,Privind cu mândrie la cele făcute.Dar, într-o nefastă clipă, din greșeală cineva-L strigăȘi Dumnezeu se-ntoarse să vadă despre ce-i vorba.Prinzând momentul, nava alunecă pe apă, lin, … Citește mai mult
Azi o pânză de nor,Mâine catargul unui drum.Mi-am construit singur o corabie.Când a fost gata am luat-o în spinareȘi-am început să-i caut o apăPe seama ei.Am mers așa până când un pescărușI-a murit de provă,Ca o sticlă de șampanie.Atunci am intrat în marePână la glezne, până la brâu,Tot mai greu mă apăsa dorul eiDe valuri.Când … Citește mai mult
S-aprinde-n oglindă lampa bătrânăcu picior şi bonetă de-atlas –şi nu ştiu, eu povestesc, sau ea, fără glas,amândouă cuprinse-n lumină.Noaptea uneori se desface uşor,c-un sunet de mătase lovită sau zbor,trece-albăstrind toate zările,până unde stau singure mările..Dreaptă luci tinereţea mea, ca o sabie,şi fiece vis păzit de dânsa-nflori;buzele mele spuneau uneori: „voi muri..”însă pe toate mările aveam … Citește mai mult
Trebuie să plec, să plec iar pe mareSă fiu între mare și cer.Și tot ce-mi doresc e o corabie înaltăDusă de-o stea de misterDa, dusă de-o stea de mister.Trebuie să plec, să plec iar pe mareCăci valul sălbatic mișcăntM-atrage cu a lui aspră chemareTot ce-mi doresc e vântDa, tot ce-mi doresc e vânt.Și am să … Citește mai mult
Milioane, bilioaneÎn vreo două-trei oceanePrintre valuri vin aleneTrilioane de balene.O corabie plutea,Căpitanul le vâna.– Vin spre noi balene mari!– La harpoane, marinari!.– Vin şi cele mijlocii!– Le lăsăm pe toate vii!– Celor mici le dăm bomboane,C-am rămas fără harpoane!
Draga i-a fugit cu altul.S-a ascuns în codru. Uuu!El a smuls pădurea toată,Însă n-a găsit-o, nu.El a smuls pădurea toatăȘi s-o are-ncepu.Și-a arat pădurea toată…Însă n-a găsit-o, nu.Semăna pădurea toată,Din grâu azime-a gătitȘi-o corabie-și ciopliseDin stejarul prăvălit.Și-o corabie-și ciopliseȘi-n amurgul greu, de stânci,A plecat pe mări, s-o uite,Clătinat de ape-adânci.A plecat pe mări, s-o uite,Dar … Citește mai mult
Împreună cu ploaia care mă desfatăsimt puterea armelorcare mai mare este în lipsa lor.Acum pradă mă las apei.Ea smulge cu atâta ușurință mirosurileși face și face spărturi în aer,de aceea atât pământ e printre noi.Vai, n-am spus numele nimănui,și totuși nenorocul unuia,gândurile altuia, răsfățulși înstrăinarea, golul și plinul celuilaltși spaima, toate sunt.Vai, nici o ființă … Citește mai mult
Toți mă vânau.Făcându-și pe seama mea tot felul de iluzii,mă vânau.Unii credeau că sunt morun.Și se vedeau în fața castroanelor cu caviar.Toți mă vânau.Convinși că norocul le-a scos în cale o pradănemaipomenită, mă vânau.Unii credeau că sunt cașalot,Și le sticleau ochii socotindu-mi tonele de grăsime.Toți mă vânau.Urmărindu-și cu îndărătnicie lacoma lor fericire,mă vânau.Toți mă vânau.Urmărindu-și … Citește mai mult
Orion.Nici o corabie nu s-a întors vreodatăDin mările sudului sau de la CapricornAtât de pură și elegantă fregata,Cum se întoarce toamna Orion.Peste păduri înverzite n-a strălucit nicicândLumina lui albă. Nici pe pajiști de fin.Oceane și munți îl văd primăvara plecândȘi cerul nu-și mai află multă vreme stăpân.Octombrie urcă din nou peste grădiniÎnaltele-i catarge cu vârfuri … Citește mai mult