Mircea Baniciu – Călătorie

Trebuie să plec, să plec iar pe mare
Să fiu între mare și cer.
Și tot ce-mi doresc e o corabie înaltă
Dusă de-o stea de mister
Da, dusă de-o stea de mister.
Trebuie să plec, să plec iar pe mare
Căci valul sălbatic mișcănt
M-atrage cu a lui aspră chemare
Tot ce-mi doresc e vânt
Da, tot ce-mi doresc e vânt.
Și am să plec din nou, din nou pe mare
Pulbere de ape, pescăruși și punct
E ca o sălbatecă, veche chemare
Am să mă-ntorc curând
Da, am să mă-ntorc curând.
M-atrage marea, e sacra mișcare
Viața nomadă și povești la spic
Cu ei, bătrâni vaslași cu plete rare
Merită să tot fii
Da, merită să tot fii.
Cu un somn liniștit mă voi întoarce
Cursa e gata cu vin însorit
Și zeci de copii zburda-vor în jurul
Un gând bun s-a împlinit
Da, un gând bun s-a împlinit.
Upii, dor de ducaaaa

Sensul versurilor

Piesa exprimă dorința de a călători pe mare, atracția irezistibilă spre viața nomadă și promisiunea unei întoarceri liniștite acasă. Este un cântec despre libertate, aventură și ciclul vieții.

Lasă un comentariu