Versuri corectate și adnotate
E o după-amiază minunată.În ea e cuprinsă viața noastră.Stăm față în față,la palavrăgeală.Modest și bun sunt,ca pasărea peste lumeplutind. Tu ești opacă,ca aerul, ce pur e,ca apa proaspătă din urcior,prin care sclipește soarele.Mie tare seteși tu nu mă refuzi, stând în brațele mele.
Apusul zilei care moareSuflat e, iar, cu-argintul serii,Pe când în inima tăceriiSe-aude-o palidă rumoare.Pământul-i altul, acum; un astruAsupră-ne veghează, pur,Se sting rumorile din jurÎn glasul apelor, albastru.
Curgeau pe coasta unui munte noriiCa un șuvoi de clipe-atât de reciÎncât nu le-a mai vrut drept călătoriiPe creste ce vor dăinui pe veci.I-a rupt, i-a destrămat, le-a dat semnalulPe care-un timp prea lung l-a amânatStrunindu-și, în adâncuri, arsenalulÎn zbucium de cutremure creat.A curs cascada albă spre o valeCu brazi ce apăreau în calea eiÎnveșmântați … Citește mai mult
Către ciocârlie.Ziua ori că seara,În zarea devreme –Numai că nevăzutăCântă de asupra mea.Îndelung mă voi pierde-n ascultareaSunetului din înălțime,De parcă acest cântecelMi-l cânți nu tu. Către ciocârlie.Zori că-s, ziuă multă,Ori că e apus,Cântă nevăzutăDe mine mai sus.Ca într-o uitareTe voi ascultaParcă-acea cântareNu este a ta.
Lui Vasile Vasilache Liniștea.Cu gura fagure auriu,Cu ochii mariCa floarea-soarelui. Liniștea ca un sărut.Ca un drag trandafirSupărat pe mireasma lui.Ca o rumenă pâine-n cuptor.Ca sufletul pietrei.Ca numele mamei în câmp. Ca o iarbăMinată cuOuă de privighetoare.Ca Terra în zoriPe care toate țărileS-au împăcat între ele. Liniștea.
De vrei să asculți a apelor șoptireȘi îți dorești să le-nțelegi trăirea,Te-apropie de ele cu iubireȘi-ai să auzi cum sună fericirea.Ca să-nțelegi pădurea cum îți cântă,Urmează printre crengi o adiereȘi vei vedea cum frunzele descântăȘi le alintă-n blândă baleiere.Nu te-ntrista de nu-nțelegi cum noriiAtât de albi în pacea lor, pe cer,Se schimbă, uneori, precum actorii,Iar … Citește mai mult
I-a dat lumina frunzei sărbătoare,prin arbori cad arpegii, ca prin flaut.Azi îmi e duminică în suflet. Cautun vânt uimit venit ca de pe mare,să-mi pună frunții zare. Simt, prin aero veste-a aripilor îmbătatede armonie și de claritate.Fântâni țâșnite dau un dulce vaer.Și pași se-aud ca-n temple adormite,cu zei de lut și amfore stângace,iar lucrurile cu … Citește mai mult
Ascult cerul,Spadă matinală,Și muntele ce-i urcă-n poală,Mă întorc spre îmbunarea de rând.La picioare se oprește din creștereUn pâlc de arbori obosiți.Prin grătarul ramurilorVăd zboruri renăscând.
Nu mai poți leneviDimineți nesfârșite,Triluri mii fericiteInimi fac mai zglobii.De culoare argintieStrălucește-cristalGeamul estic-fundalAl naturii ce-nvie.Suflet am ca de paji,Raze-mi simt catifeauaStând sorbindu-mi cafeaua..Mângâierea-i pe obraji.Parcă totu-i ușor,Inima îmi dă buzna..Gându-mi zboară pe-o frunzăC-o albină-nspre zbor.Rândunele-n zefirSe-ntretaie grăbite;Cuiburi fost locuiteLe repară-n delir.Câmpul reavăn de verdeTur de golf mă îndeamnă;Nicio grijă de-nsemnăAer pur.. și de-oi pierde.Iriși raze … Citește mai mult
Ce curte făceam peninsulelor.Ce credință juramcrizantemelor de noiembrie.Cum ne căutam capitalaprintre peștii greoi și bunele tristeți.Ce nume vesele dădeamneantului, memoriei,îndrăznelilor de dimineață.Cum țineam metamorfozala mare cinste.Tu trebuie să hotărăștică imanența este un cristal.