Versuri corectate și adnotate
În această lume, unde cam totul se ducepe apele celor șapte zile-a săptămânii (sâmbătaavând curgerea cea mai repede, cu adânci bulboane)în care e atât de ușor să se piardă un regatsau o simplă țarăpe care cineva le-ar da pentru-o țigarămite să se piardă o potcoavă, două, trei sau chiar patruodată ce Ecleziastul spune răspicat, inclusiv … Citește mai mult
Sunt omSunt cel mai greu cuvântSunt omSunt praful purtat de vântSunt azi, mâine nu mai sunt.Sunt omSunt cel mai greu cuvântSunt omSunt praful purtat de vântSunt azi, mâine nu mai sunt.Sunt OmPășesc prin ani, vreau doar să primescSunt OmN-am cerut să mă nasc, dar vreau să trăiescSunt OmAm suflet de om și mă-ndrăgostescO fac și … Citește mai mult
Nu se teme codrul, Doamne,Că se-apropie de toamne,Numai omul, săracul,Nu seamănă cu codrul,Tot se teme și-i e fricăDe câte ori frunza pică.La capăt de primăvarăCodru-ntinerește iară,Codrului frunza-i învie,Omul merge pe cărunție,Omul merge pe drum ne-ntors,Dac-o mers, o dată-i mers.
Bate-un vânt vârfurileȘi înghețul apele,Pe mine gândurileSă-mi apuc cărările,Drumurile lungi și greleLuminate doar de stele.Stelelor, de-ați fi ca mineN-ați mai sta așa senine,N-ați mai sta tot răsfirateȘi de lume depărtate,Luminați mai cu tărieScurta mea călătorie.Că de-ați fi și vorbitoareCum sunteți de umblătoareV-aș trimite-n jos și-n susSă-mi aduceți un răspuns:Soarele de ce răsare?Ce se naște de … Citește mai mult
„Nu mă tulbur, căci gonireaÎn veci fu spre slava mea.”Aceasta este soarta acelui ce pășeșteLa templul nemuririi cu pas nemlădios:El merge înainte, și-n urma lui se nașteȘi prinde aripi slava în drum vijelios.Ți-e viforoasă calea, o mare de talazuri!Și-ntr-însa ai să-ntâmpini ispite, piedici mii:Dar ai de călăuză pe Domnul în necazuri,Ce morții înviază și judecă … Citește mai mult
Ce vrea să spună colosul de piatră,acest sfinx înnebunit în tăcerea lui,în liniștea lui de piatră, ce-i curge șiroind prin urechi?La rugul tâmplelor voastre, sfincșilor,vin temerar prin fluviile sudorii cu taurul pe umeri.Ce vor să spună vulturii acestei muzicicând se-nalță cu oceanele la subțiori?Ce vor pinguinii aceștia cu alfabetul ciudatcând își bat clopotele pieptului:dinăuntru, cu … Citește mai mult
Toamna s-a retras din calea barbarilorca-ntr-un șoarece de furatPoezia urcă în munțise întunecăÎn loc de metafizică, sângele prinde coajădevine oprireO, cum se termină totul…Prostit amurgul mestecă îngeri și bismutȚăranii vor citi pe prispeîn tresăririle cârpeiistoria omeniriiÎntâmplări care se cheamă oameniÎntâmplări care se cheamă vorbe.O! cum nu se termină nimic…
Linu-i lin codrule linOmul nu are alinDe nesomnul gânduluiDe suspinul vântuluiDe tăcerea pietrelorDe pustiul vetrelorDe umbra-nserărilorDe zbuciumul mărilorÎn amarul sorțilorPlecându-se gânduluiPrecum iarba vântuluiPlecându-se doruluiPrecum dorul doruluiLinu-i lin codrule linOmul nu are alinCăci din munte ninge greuȘi troiene cresc mereuSună, sună codrul sfântȘi nu bate pic de vântAșa sună de frumosDe cade frunza pe josOmul trece … Citește mai mult
Cad și morfrunzele de sicomor,cad și urlăcărămizile din turlă,clopote cu aripiding-dang, ding-dangEu mă rup de piele,carne fără rang,nădușind cu sânge,vouă vă vestesc:nu mai am ce plângeîn sud-vest,cu puțina viațăcare mi s-a dat,Eu v-am trăit pe toțilăsându-vă libericu sfecla voastră argintie,dragi de fitile arzânde,căprioare blânde,frunze fumegândesub soare, cu umbre,umbre curgătoare,fluvii spre mare,cu pești fioroși,cu demni chiparoși,tu, … Citește mai mult
La gura veciei, simțindu-te de mult,Am stat ascunsă vremuri, ca mâța, să ascult.În curcubeie negre, de nopți, te-am așteptat.Scularea din puzderii s-a săvârșit treptat.Te-ai dezlipit din umeri și, răzimat pe coaste,Văzuși că ridicarea pe șale nu se poate.Ai încercat sucirea înceată, pe șezut,Din răsputerea caznei cu brânciul, și-ai căzut.Te-ai tăvălit pe pietre ca șarpele rănit.Nu … Citește mai mult