Sunt om
Sunt cel mai greu cuvânt
Sunt om
Sunt praful purtat de vânt
Sunt azi, mâine nu mai sunt.
Sunt om
Sunt cel mai greu cuvânt
Sunt om
Sunt praful purtat de vânt
Sunt azi, mâine nu mai sunt.
Sunt Om
Pășesc prin ani, vreau doar să primesc
Sunt Om
N-am cerut să mă nasc, dar vreau să trăiesc
Sunt Om
Am suflet de om și mă-ndrăgostesc
O fac și greșesc, mă-nvinovățesc
Privesc în oglindă, încep să albesc
Om
Cuvânt ușor ce-atârnă greu
Că are atât de multe fețe
Dar ca să-l judec, cine-s eu
Totuși cine-s eu, spune-mi cine-s eu
Sunt un fir de nisip, sunt nimic asta-s eu
Dă-mi coroana de rege, aștept un trofeu
Dar ce e un rege în fața lui Dumnezeu.
Sunt om
Sunt cel mai greu cuvânt
Sunt om
Sunt praful purtat de vânt
Sunt azi, mâine nu mai sunt.
Sunt om
Sunt cel mai greu cuvânt
Sunt om
Sunt praful purtat de vânt
Sunt azi, mâine nu mai sunt.
Sunt praful din aer atunci când mă-ncaier
Azi sunt doar un om, mâine nu mai sunt
Sunt dragoste, ură, sunt și prost de gură
Azi sunt doar un om, mâine nu mai sunt
Sunt cel ce rănește, plânge, iubește
Azi sunt doar un om, mâine nu mai sunt
Am frică de moarte, zile numărate
Că azi sunt aici, mâine nu mai sunt
Am multe regrete, c-am lovit cu sete
Mulți oameni mă voiau în pământ
Sub zâmbete false, toale de mătase
În cap le șoptește un singur gând
Să calce pe mine, să calce pe tine
Să-și calce ca lașii și pe cuvânt
Că așa e omu’, o viață să zbate
Și nu ia nimic cu el în pământ
Da’ el cât trăiește-și educă copilu’ să fie bogat, nu fericit
Să conducă oameni, să aibă de toate chiar dacă pe alții i-a sărăcit
Că omu’ nu vede că-i una cu timpul și timpul e trecător
Și-atunci când trece, rămâne doar numele lui pe buzele lor.
Sunt om
Sunt cel mai greu cuvânt
Sunt om
Sunt praful purtat de vânt
Sunt azi, mâine nu mai sunt.
Sunt om
Sunt cel mai greu cuvânt
Sunt om
Sunt praful purtat de vânt
Sunt azi, mâine nu mai sunt.
Om
Sunt om pe pământ
Sincer mă nasc, da-mi mai calc pe cuvânt
Om
Sunt sufletul fricii
Sunt cu greu cărat de un corp plin de vicii
Om
Sunt doar picătura
În oceanul de lume ce se-nneacă cu ură
Om
Sunt om, e o scuză
Azi sunt, mâine plec, altu’ vine în peluză
Oameni
Oamenii-s ca focu’
Ei se nasc și trăiesc așteptând norocul
Oameni
Dar ce lasă-n urmă
Oare câte oi dintre voi vor ieși din turmă
Oamenii-s izvoare
Dau viață, dau suflu, dau aer, dau lacrimi
Dau tot, sau nimic cu greu și sudoare
Dau zâmbet sub soare, fac inimi să zboare.
Sunt om
Sunt om
Sunt om
Sunt cel mai greu cuvânt
Sunt om
Sunt praful purtat de vânt
Sunt azi, mâine nu mai sunt
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea condiției umane, fragilitatea vieții și impactul societății asupra individului. Vorbește despre lupta omului cu sine, cu greșelile sale, cu frica de moarte și cu dorința de a lăsa ceva în urmă.