Versuri corectate și adnotate
« Ştiu eu?.. Poate că-n clipa asta,Nu ştiu nimic din câte ar trebui să ştiu!.« Ce valuri se frământă pe-al mărilor pustiu,Şi mâna ce le poartă, nu-i nimeni să o ştie,De ce le face veşnic spre ţărmuri ca să vie,De ce le face veşnic să spumege în soare,De-apururi neoprite şi veşnic călătoare!..Ce ştiu acum, nu … Citește mai mult
Vălură valuri mereu după valuri,Marea-n surdină sunând;Şirul de oameni urmând.Valul în voie sub soare aleargă,Rece şi liber în veci;Oameni-n suflete cred.. şi ce dacă?Nu sunt decât valuri mai reci!
Om, vrednic de chemarea taUn șarpe-n inima-ți domneșteȘi stă pe tron și-ți porunceșteȘi spune: „Nu”, când tu zici: „Da”!.Când ochii ți i-ai cufundatÎn ochi de vrajă, speriatAuzi: „Fă-ți datoria ta”!.De faci copii și-ți vezi de treabă,Scriind, sădind, el te întreabă:„Diseară vei mai fi cumva”?.Și în nădejdi, și în ispită,În nici o clipă, omul nu-iScutit vreodată-n … Citește mai mult
O elegie.Un argument.Întors în afară stă E-ul emfaticPrivind printre gene cuprinsul apaticDe albe cuvinte spre munte, spre hău,Uitat în afara întorsului Său -.IAuzi cum bat la porțile închise acele mâinicuprinse-n rugăciuni și îngerii de pază-ngenunchiațistau orbi și muți pe pragul încă cald de atâtea treceriși nu se miră, nici nu se întreabă de ce din … Citește mai mult
Ființă umană, ce te face să te simți tristădupă ce fericirea ți-a dăruit nevoi?De ce ești prizonieră în propria-ți aviditate?Nu-ți dai seama că asta e a ta captivitate?Ai o boală în interior ce îți coloreazămania de a progresa fatidic peste ceilalți.Eu de mult am învățat comportamentul umanși știu cu ce se mănâncă al tău plan.Știu … Citește mai mult
Omule, slabă ființă și la patimi cu plecare,Unde-ți e înțelepciunea, unde-ți e mintea cea mare?..De te-nalți și zbori cu mintea la tronul Dumnezeirii,De măsori pământ și ceruri și pătrunzi tainele firii, —Nu te îngânfa, că ești țărâna pe care o poartă vântul..Ci te plânge, că-n patimi tu singur îți sapi mormântul!Pururea ție stăpâne, pururea duc … Citește mai mult
Eu voi muri definitiv, odată,Nu-mi fac iluzii, știu că voi muri,Făptura mea va fi decapitatăDe ghilotina clipei într-o zi.Iar trupul meu ca o statuie greacă,Turnat în bronz și stele din înalt,Prin pietre mari de moară o să treacă,Strivit între un veac și celălalt.Și peste locul meu de-ngropăciuneVor răsări civilizații noi,Zvon de ospețe dulci o să … Citește mai mult
Dragă Kitty nu credeam s-o spunvreodată Dar omul e cea mai parșivă ființăVăd asta în fiecare clipăÎn orice direcție aș înainta Dezamăgirile mă înconjoară Niciun înger n-arputea suporta atâta suferințăSuferință și oamenidenisip.Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank
Vai! Postume, Postume, cum mai trec anii!Ce sarbezi și iute mai trec, și, sărmaniiDe noi, cât trudim și ne zbatem în viațăȘi toate sfârșesc tot la malul de gheață.Zadarnic gonim un sezon după altul,Că nu ne alină pământul, nici naltulVăzduh și nici marea, și nu ne e bineDecât pe-așternutul bietei Proserpine.Dar slavă lui Dis: că … Citește mai mult
Când am publicat Buffalo și Keepsakeun critic ilustru și chiar prieten întoarse degetul mareși decretă carență de sentiment de parcăsentimental și amintirea ar fi incompatibile.Ca să spun adevărul keepsakes în sens literalam foarte puține. N-am turnuri înclinateîn miniatură, mini-gondole și altefleacuri dar am fulgere ce se aprindși se sting. E tot bagajul meu.Necazul e că … Citește mai mult