Versuri corectate și adnotate
E hotărât, nu se schimbă-Umblă barza fără limbă;A luat-o sfântul Petre,Şi-acum e-n mână la fete-La băieţi, când ştiu s-aştepte..De când cu piramidonulParcă e mai galben omul;Are sufletul rănit,Ascultă la toţi cumetrii,Şi vrea p***l măritCu vreo şapte centimetrii:Are sufletul rănit!.Şi cât ar mai fi de spus-Mi-e frică de cel de sus;Cât ar mai trăncăni gura,Dar mă-mpiedi … Citește mai mult
Vreau să te țin ca pe-o minune-n mâiniîmperecheate-n fald de rugăciuniamarnice regrete de sorginte,să nu-ți smulg inima dintre cuvinteși să te port ca pe-o mireasă-n umbredin peștera poemului ce-ascundeatâtea armonii și ne-nțelesuride basme descojite din eresuri.Vreau să te țin ca pe un fulg de șoaptăcăzută între fraze dar necoaptăca să-ți adaog ultima luminădescătușată-n noaptea fără … Citește mai mult
Vad noroiul din oameni, mâzga din noi toțiSofturi cu buguri, carcase de roboțiCânt despre schimbare, caut update-ulSă poa’ să-mi separe și frica și hate-ulȘi parte din problemă, nu-i unu’ mai breazCă arăți cu degetul, îl bați pe obrazRamâi jos când cazi, în scuze te scalziNu lăsa pe mâine ce poți face aziViața are haz, nu … Citește mai mult
Umbra cuvintelornu sunt doar semne,trecute prin istorii de nedemnecăruțecu birjari și-njurături!Cuvintele sunt plinede armuri pedestreîmpletite-n coamă de caipurtând în frunteo icoană…Caii-s sălbateci,plini de libertateși astfelvor intra-n eternitate,iar noi, cei mici, născuți sub glia lor,suntem aceice nu se nasc,dar mor…
Dumnezeu n-a dat pământul idioților din lume,mândrilor plutind cu vântul igrasiilor pe spume,sugrumate de-un tembelinocent la-nfățișare,amintind de-un porumbelnăscocind din întâmplareumbra chipurilor sale.Caii pun lumina sacrăpe altare de bisericirăsturnate peste gliaaruncată de copiteînspre Cel ce-a adormit –.(El a uitat gândacii și florile și curcubeulEl s-a culcat mult prea târziu dormindun somn fără de viseEl a înlemnit … Citește mai mult
Îmi pot ține respirațiaÎmi pot mușca limbaPot sta trează zile întregiDacă asta e ceea ce vreiSă fiu numărul unu pentru tine.Pot să zâmbesc falsPot să râd falsPot dansa și să îmi joc parteaDacă asta îmi ceriSă mi te dăruiesc total.O pot faceO pot faceO pot face.Dar sunt doar un omȘi sângerez când cadSunt doar un … Citește mai mult
Metaforic sunt un șarpe ce gustă din propriul venincând, de fapt, progresul propriu se numește „declin”ca nu cred în destinomul greșește totul, ca un creștin evreu în fața unui muezzino duzină de probleme imaginare, nicio scuzăcum să fii nevinovat când și timpu’ te acuzăși te roade în interior la fel ca foamea și banu’bucăți de … Citește mai mult
Lui Archibald MacLeish.«.. Cel ce rătăcește, la mijlocul nopții, pe galeriile de piatră,să judece titlul unei frumoase comete;cel ce veghează între două războaie, la puritatea enormelor lentile de cristal;cel ce s-a sculat înaintea zilei să curețe fântânile, și e sfârșitul marilor epidemii;cel ce lăcuiește în largul mării cu fiicele și nurorile sale, și-a fost atâta … Citește mai mult
Memento mori.Și dacă tot murim pe lumea astahai să murim frumos, ca niște prinți,eroică și tristă ne e casta,iar primăvara și-a ieșit din minți.Precum un viu avertisment al morțiine însoțește umbra pe pământ,e un memento zilnic, luat în porții,vendeta celor care nu mai sunt.Și poate că aici e tocmai iadulunui tărâm din alte galaxii,suntem visați, … Citește mai mult
Capul meu e adesori un vârtejPe aceeaşi punte se întâlnescMieluşeii celor mai nelămurite dorinţiŞi imboldul întru silabisirea tainicului nadirJocuri decolorate de lunăCu pisici simulând junglaUn ochi e calm ca un vasistas răsucit spre azurÎn celălalt veghează ca într-o închisoareNelinişti cu ghiulelele de tălpile însetate de migraţiuneCând ulcere supurează conştiinţa.Oglinzile mă mintSlovele funie pe măsura gânduluiSlove … Citește mai mult