Cântă-mi cucușor pe luncă
Că amarul mă usucă
C-am umblat și n-am găsit
Locușor de hodinit.
Că de dorul cui știu eu
Parcă-s pe tăciuni mereu
Și mă duc și mă tot duc
De-atâta foc mă usuc.
Bat-te fecior de lele
Lacrimile-or să te spele
M-oi ruga și-oi tot jeli
Cât oi fi și-oi mai trăi.
Că-i vai și amar de fată
Ce-o rămas nemăritată
Să-și crească pruncu-n covată
De rușine-i ca și moartă
Că n-are-n lume crezare
Și-i mâhnită până moare.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și disperarea unei femei nemăritate, cu un copil, care se confruntă cu stigmatizarea socială și cu un dor profund. Ea își exprimă suferința și se roagă pentru alinarea durerii.