Versuri corectate și adnotate
Lasă, Doamne, câinele și copilulSă muște din aceeași bucată de pâinePrintre grămezi de molozȘi grămezi de gunoaie,Sub soarele moleșitorReușind să-i adoarmăÎncolăciți și-mpăcați,Cu universul redusLa bucata de pâineÎn care se mai vădDinții îngerului.
Eu însumi,Nu bietul animal ce zace acoloChelălăind de durere,Sunt cel ce mă redă mie însumi, cu o tresărire,Ca la explozia unei bombe, a unei bombe careA răvășit întreaga lume.Nu pot face altcevaDecât să cânt acesteaȘi astfel să-mi astâmpărDurerea.O amorțeală somnoroasă îmi îneacă simțireaDe parcă aș fi băutCucută. Mă gândescLa poeziaLui Rene CharȘi la tot ce … Citește mai mult
Aud o veste, mi se face rău,Și rog telefonista să implore,La nu știu ce spital din Chișinău,Să știu ce face fratele Grigore.Că am aflat aseară că-i bolnav,Că el, de fapt, de-atâta timp, e-o rană,La inimă, la ochi și, ce-i mai grav,E tensiunea intracraniană.Un iconar cu degete subțiriȘi toate-l dor și le repară toate,Crucificat al altei … Citește mai mult
Poetul își citește versurile în fața orbilor.N-ar fi crezut că o să-i fie atât de greu.Vocea îi tremură.Mâinile la fel.Își simte fiecare propozițiesupusă unui test al întunericului.Trebuie să se descurce singur,fără ajutorul culorilor sau al luminii.Un efort mult prea marepentru stelele din poemele sale,pentru zorii de zi, curcubeiele, norii, luminițele, luna,pentru peștii de culoarea argintului … Citește mai mult
La Câmpu-lung, la un spectacol careDoar pentru cei ce-aud, era făcutÎn frig, ca să ne vadă șase oreA stat tânjind un tânăr surdo-mutEl nici n-are nimic, ci numai ochiIar ochii lui aud și mai vorbescPriviți-l cum se uită trist la toateCitiți în el destinul omenescȘi ce puțin îi trebuie, să-i parăCă-i mai fericit sărmanul omN-aude, … Citește mai mult
Călătorind într-un automobil confortabil,pe o șosea sub ploaie,am văzut un om în zdrențe, la căderea serii,care ne făcu semn, înclinându-se adânc, să-l luăm cu noi.Aveam un acoperiș și aveam și loc și am trecut mai departeși am fost auzit spunând cu o voce morocănoasă:Nu,nu putem lua pe nimeni.Eram departe, pe drum, poate la o zi … Citește mai mult
La colțul străzii e un cerșetorCu mâna-ntinsă, către-o altă lumeDecât aceea unde, fără nume,El ispășește râsul tuturor.Adolescenții se mai țin de glumeȘi-i pun în palmă semne de-ale lor,El e bătrân și înțelegător,Cu noi, cu toții, dar, cu cei mici, anume.Și cine observă, într-o doară,Ca el e-aici din vremuri de demult,Imperturbabil, în acest tumult,El, cerșetorul, a … Citește mai mult
Ei, ce ziceți, dragilor, disidenților, prefăcuților,Anticomuniștilor de ocazie, vopsitorilor de fațade?Ce ziceți? Îmi numărați defectele? Mi le confecționațiCând nu le găsiți? Mai bine v-ați sfătui cu mine.Cu mult mai bine mi le cunosc eu. Și cu mult mai ușorMi le pot mărturisi. Pentru că, și așa, viața mea a fostAproape publică, în toate ale ei, … Citește mai mult
Stiglețul s-au fost prins în laț, cum e mai greu,Și deznădăjduit de moarte se bătea;Iar ciocârlanul răuDe el încă râdea,Zicând: “Ce nătărău! Se poate ziua mareSă cazi în laț așa de tare;Când eu n-am frică De nimică?”Dar învârtindu-se pe lângă stiglețel,S-au prins în laț și el.Vezi, după faptă,Plată:Să nu mai râzi de nime niciodată!
Furtuna geme ne-ncetat,Și-n geamuri bate și vuieșteȘi norii trec și stropii cad,Și vântul urlă nebunește!Grozavă noapte plâng acumPe cei goniți și fără casă,Și mila mă gonește-n drum,În noaptea rece fioroasă!..Să lupt în beznă ne-nfricat,S-ajut pe cel ce flămânzește..Furtuna geme ne-ncetatȘi vântul urlă nebunește!.