Când Te-am văzut, Iisuse,
Cu spini încoronat,
Erai tot plin de sânge,
La moarte condamnat,
Mergeai cu Crucea-n spate
Prin ploaie și prin vânt,
În urma Ta, Iisuse,
Măicuța Ta plângând.
Plângea, plângea, sărmana,
Plângea neîncetat
Că Fiul ei cel dulce
La moarte-i condamnat,
Cu chin și cu durere,
Cu sufletul amar
Te conducea, sărmana,
Și suspina-n calvar.
Cu Crucea-n spate, Doamne,
Pe munte cum mergeai,
E grea peste măsură,
Dar n-aveai cui s-o dai,
Te conducea, Iisuse,
Mulțimea de popor
La care Tu în lume
Le-ai fost de ajutor.
Mergeai cu Crucea-n spate
Pe drumul cel spinos
Desculț și fără haine,
Iubitul meu Hristos,
Cădeai mereu sub Cruce,
Căci greu Te apăsa,
Iubita Ta Măicuță
Mereu Te întreba:
– O, Fiul meu cel dulce,
De ce mi te-au legat,
Ce le-ai greșit în lume,
Cu ce i-ai supărat?
Iar Tu, Iisuse Bune
La moarte osândit,
Priveai la a Ta Măicuță
Și astfel i-ai grăit:
– Ție-ți spun, Măicuță,
De azi Eu, Fiul Tău,
Eu plec la al meu Părinte,
La Bunul Dumnezeu!
De astăzi înainte
Să fie mama ta,
Primește-o tu, Ioane,
Și poartă-i tu grija.
Sensul versurilor
Piesa descrie suferința lui Iisus Hristos în drumul său spre crucificare, evidențiind durerea Măicuței Sale și sacrificiul suprem făcut pentru omenire. Versurile exprimă compasiune și reflectă asupra greutății păcatelor purtate de Hristos.