Versuri corectate și adnotate
Se duc cocori spre altă adiereŞi clipa învârteşte roata firii.Ne logodim din ţărna zămisliriiCu-o soartă perindată peste ere.Ne pierdem din plăcerea reveniriiŞi orice dor, jertfirea noastră cere.Zidiţi în bucurie şi durere,Ne depăşeşte patima-mplinirii.Dar e o giruetică mişcare,Purtând pe aripi nevăzute lutulÎntors în magmele nepotolite..Şi fiece cocor, fiece floare,Aduc neştiutoare începutulReînvierii noastre tăinuite.
Demult cocorii nopții prin cer s-aud vâslind,Să ne lăsăm în voia luntrașului, zâmbind.E mai umbros pământul și-i cerul mai umbros.Îndată vom pătrunde pe-un fluviu mătăsos.Și timpu-n vremea asta tăcut la prag va sta.Hai, umple-i tu ulciorul cu vin, cu mâna ta.Și-o să se mire timpul cum tot răsar, ușor,Luceferii de seară din vinul din ulcior.Iar … Citește mai mult
GREIERIIȚârâie greierii. CÂRD DE COCORIȚipă cocorii. AMURGULAmurgul ce moare: cer numai și zare. VÂNTULVânt nebunatec, sălbatec. NORIITrec norii:Repezi corăbii prin limpede aerPierind. IARBA STEPEIFreamăt de aripi, șoptire și vaerSe-ntind. STEPĂȘi stepa boltită în zare ca marea,Și stepa uitată revarsă uitarea. NOAPTEA CE VINEChervanul se-oprește. Adorm călătorii,Și focul trosnește. CÂRD DE COCORI DE DEPARTEȚipă cocorii.
Când până-n zări e câmpul numai iarbăÎn jocuri de lumină şi de vânt,Când herghelia se repede oarbăŞi-l vântură cu coamă la pământ,De-mi sună-n cer întâiul tunet goarnaŞi bubuie din depărtări în depărtări,În sânge mi se dezmorţeşte iarnaŞi ce-a fost mort învie din uitări.Pe roib călare o pornesc cu zorii.Oprit cu ochii roată pe gorgan,Adulmec vântul … Citește mai mult
Pe șesul peste care seara cadeCenușa și pustiul se întind.Tot mai lucește-n zare apa albăDe toamnă fumurie, când, foșnindDin aripi ridicate, se coboarăCocorii cerului. Întregul stolSe strânge să-și ia masul pentru noapteȘi, umbre din trecut, pe câmpul golNostalgicul lor cânt și-oprește goana.Dar călăuza veche, -ntr-un piciorVeghează, somnul morții să nu-i prindă.Spre stele țipă ea sfâșietor,Și … Citește mai mult
Triști și negri rămân norii, hai, Dunărea meaToamna, când pleacă cocorii, hai, Dunărea meaToamna, când pleacă cocoriiDe cum se revarsă zoriiDe cum se revarsă zorii, hai, Dunărea mea.Cât ești, Dunăre, de mare, hai, Dunărea meaTu curgi liniștită-n vale, hai, Dunărea meaTu curgi liniștită-n valeȘi n-ai nicio supărareȘi n-ai nicio supărare, hai, Dunărea mea.Dunărea într-una curge, … Citește mai mult
Prin copacii din bălți potopi răsăritul prin toate,Vine octombrie și cocorii deodată apar!Mă deșteaptă chemând buciumările lor înălțatePeste sate și mlaștini rămase în urma lor iar.Peste toată Rusia ca vestirile din pergamenteEi declară înalt al vestegirii soroc,Tot ce sufletu-a strâns și din secole și din momenteGlasul lor îl exprimă precis în orișice loc.Din Rusia întreagă … Citește mai mult
Ce dacă vine primăvaraAtâta iarnă e în noiCa martie se poate duceCu toți cocorii înapoiÎn noi e loc numai de iarnăVom îngheța sub ultim gerOrbecăind pe copci de gheațăCa un stingher spre alt stingher.Și vin din patriile caldeCocorii toamnei ce trecuȘi cuiburi și-au făcut la streșiniȘi lângă mine nu ești tu.Schimbări mai grave decât moarteaAu … Citește mai mult
Priveghiuri lungi de toamnă. În sfeșnic lumânareaSe luptă-n întuneric, tot scăpătându-și zarea,Precum se luptă somnul cu jalea ce te-apasăÎn liniștea ploioasă..Deodată triste glasuri sporesc mocnita jale,Bat fâlfâiri greoaie deasupra casei tale..Se face iar tăcere… și te străbat fiorii:Ne lasă și cocorii!.„Fugiți, fugiți departe, întârziate stoluri,Să nu v-apuce-n câmpuri înghețul de la poluri!…”Suspină trist în urmă, … Citește mai mult
Cocori s-au pornit spre clime de flăcăriÎn țipăt de-abia auzit peste țară.Vâslesc prin înalturi, trași parcă-n țeapăPe-o rază lunară. Mâine-or ajunge la vaduri.Peste tenebretrei zile pluti-vor dormind, să nu cadă.Fulger monosilabic i-arată în noaptesus peste mări biruind în baladă.