Triști și negri rămân norii, hai, Dunărea mea
Toamna, când pleacă cocorii, hai, Dunărea mea
Toamna, când pleacă cocorii
De cum se revarsă zorii
De cum se revarsă zorii, hai, Dunărea mea.
Cât ești, Dunăre, de mare, hai, Dunărea mea
Tu curgi liniștită-n vale, hai, Dunărea mea
Tu curgi liniștită-n vale
Și n-ai nicio supărare
Și n-ai nicio supărare, hai, Dunărea mea.
Dunărea într-una curge, hai, Dunărea mea
Dar inima mea se frânge, hai, Dunărea mea
Dar inima mea se frânge
Dorul nu mi-l poate stinge
Dorul nu mi-l poate stinge, hai, Dunărea mea.
C-am avut un puișor, măi, hai, Dunărea mea
Mi-a zburat din mâini ușor, măi, hai, Dunărea mea
Ca o pasăre în zbor, măi
Și de el mi-e tare dor, măi
Și de el mi-e tare dor, măi, hai, Dunărea mea
Mi-a zburat din mâini ușor, măi, hai, Dunărea mea
Ca o pasăre în zbor, măi
Și de el mi-e tare dor, măi
Și de el mi-e tare dor, măi, hai, Dunărea mea
Sensul versurilor
Cântecul exprimă un sentiment profund de dor și melancolie, folosind Dunărea ca fundal. Pierderea cuiva drag este comparată cu plecarea păsărilor toamna, accentuând durerea și imposibilitatea de a stinge dorul.