Simt că mi te scurgi printre degete
Ca o acuarelă scăpată
De mâna unui pictor neglijent
În Marea Neagră sau Roșie sau mai știu eu care
Și strâng din pumni dar tu continui să te scurgi
Cu-aceeași perseverență diabolică
Iar degetele mele nu mai au puterea și poate nici voința
Pentru a te reține între ele.
Fântână secată sunt
Din care scoți cu ciutura nepăsării doar tristețe și durere mută.
Și-n fiecare zi
Vine cineva ca tine sau ca cine știe cine
În speranța răvășită
Că mai e și altceva
Altceva..
Dar ciutura scoate aceeași tristețe..
Dar ciutura scoate aceeași durere..
Ma doare amintirea trupului tău
Atingerea trecută a buzelor tale
Ma doare mângâierea părului tău
Și-a ta privire ca un semn de întrebare
Aș vrea să mă scufund în tine
Dar întrebarea este mult prea grea
Și judecata dură a semenilor mei
Mult prea severă..
Bat!
Încă mai bat!
Cu pumnul însângerat în pieptul acestui semn de întrebare.
Și-n fiecare zi
Vine cineva ca tine sau ca cine știe cine
În speranța răvășită
Că mai e și altceva
Altceva..
Dar ciutura scoate aceeași tristețe..
Dar ciutura scoate aceeași durere..
Ma doare amintirea trupului tău..
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul după o despărțire. Naratorul se simte golit de emoții, incapabil să mai ofere iubire, și este bântuit de amintirile relației trecute.