cireș – Versuri.pro

Irina Loghin - La Cireșul Retezat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

La cireșul retezat
Unde stă murgul legat,
Nu-ncetează din nechezat
Tot ca Leana din oftat.

Murgul nechează de zor
Să-l dezlege la picior,
Leana-i dusă la izvor
Cu tristețe și cu dor.

De cine-i e drag s-a dus
Să iubească pe ascuns
Și-a lăsat murgul legat
Și pe Leana-ntr-un oftat,

Șade Leana cu-al ei dor
Lacrimile-i curg izvor.

Costel Zăgan - Lectură În Natură

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Azi
am citit
un cireș
din
scoarță-n
scoarță
și
toate cireșele
mă știu
pe
de
rost.
Costel Zăgan, Poeme dezghiocate

Maria Ciobanu - Când Mă Prinde Câte-Un Dor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Frunzuliță de bujor,
Când mă prinde câte-un dor
De căsuța cu pridvor
Și de apa din ulcior,
Mi-e dor de căsuța noastră,
De cireșul de pe coastă.
Când ne lua tata copii
Să dormim noaptea la vii
Erau flori pe rămurele,
Ziua cântau păsărele,
Iar eu ascultam la ele
Și-mi torceam visele mele.
Azi căsuța s-a stricat
Și cireșul s-a uscat,
Iar eu m-am înstrăinat,
Iar eu m-am înstrăinat,
Tata nu mai e de mult,
Eu doar cucul îl ascult.
Taica nu mai e de mult,
Eu doar cucul îl ascult
Care cântă singurel
Și-mi pare că sunt ca el,
Îmi cânt dragostea și dorul
Și-mi chem mereu puișorul
Să vină din nou la mine
Și durerea să-mi aline.

Maria Ciobanu - Spune-Mi Neic-Adevărat!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Frunzuliță matostat,
Spune-mi neic-adevărat,
Spune-mi neic-adevărat,
Mă iubești ori m-ai uitat?
Că de când din sat plecarăm,
Noi plecarăm,
Multă lume colindarăm,
Colindarăm,
Multă dragoste-am stricat
Și doruri multe-am uitat,
Când ne iubeam, neică, noi
Tremura frunza-n zăvoi,
Tremura frunza-n zăvoi
Și pica floarea pe noi.
Azi, deși suntem departe,
Dorul inima-mi străbate
Și oricât am vrea s-ascundem
Inimii tot îi răspundem,
Că ea, neică, n-a uitat,
N-a uitat,
Noaptea cu ceru-nstelat,
Ceru-nstelat,
Ea nu uită niciodată
Dragostea noastră curată,
Nici cireșul de pe coastă
N-a uitat dragostea noastră
Că de fiecare floare
Ne dam câte-o sărutare,
Nici cireșul de pe coastă
N-a uitat dragostea noastră
Că ne prindeau zorile
Și ne albeau florile.
Când era cireșu-n floare
Ne-am dat prima sărutare,
Ne-am dat prima sărutare
Și ți-am fost rază de soare,
Florile s-au scuturat,
S-au scuturat,
Tu, neicuță, m-ai uitat,
Tu m-ai uitat,
Ai uitat dragostea noastră
Și cireșul de pe coastă,
Dar cireșu-nfloare iară
Într-o zi de primăvară,
Multe lacrimi ai să verși
Pe sub floarea de cireș
Când o-nmuguri zăvoiul
Și-o ciripi pițigoiul,
Când o da frunza de fag
Mi-oi găsi altul mai drag.

Maria Lataretu - Cireșule, Frunză Rară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cireșule, frunză rară
Frunză din poiană
Bine mi-ai prins astă vară, frunză din poiană
Că de la umbrița ta am început dragostea
bis.
Cine ți-a rupt crengile, frunză, murele, mai
Și ți-a luat cireșele, frunză, murele
Neicuța al tău supărat
Că prea mult te-așteptat
Mi-a rupt toate crengile și mi-a luat cireșele
bis.
Cireșule, frunză rară
Frunză, din poiană
Să crești mare, până la vară
Frunză, din poiană
Să crești mare și frumos
Să fii mândru și umbros
Să rodești la primăvară
Că eu vin cu neica iară.
Frumoase-s livezile
Frunză, murele, mai
Când se coc cireșele
Frunză, murele
Frumos e și neicuța
Că e dulce gurița
Gurița lui cireașă coaptă
Nu l-aș da pe lumea toată.

Radu Gyr - Cireșule

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cireșule cu frunze tremurânde,
neprihănit și tânăr voievod,
surâzi cu flori, binecuvânți cu rod,
sfințești cu patrafirul umbrei blânde.
Tu schimbi în daruri tot ce-aduni din glod,
ci eu mă-ncheg în desfrânări flămânde,
sunt numai mârșăvii și numai pânde,
mă sparg în uri și-n pofte mă slobod.
Tu vii și-acum din rai pe huma asta,
pe care-o pângăresc de-a curmeziș,
și dacă-ți suie-omizile pe casta
lumină a cerescului frunziș,
vin din osânda mea, cresc din năpasta
cu care spurc toți îngerii trimiși.

Polina Manoilă - Cireșule, Frunză Rară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

– Cireșule, frunză rară,
Frunză din poiană,
Bine mi-ai prins astă-vară,
Frunză din poiană,
Că de la umbrița ta
Am început dragostea,
Că de la umbrița ta
Am început dragostea.
Cine ți-a rupt crăcile,
Frunz-a murele,
Și ți-a luat cireșele,
Frunz-a murele?
– Neicuț-al tău supărat
Că prea mult te-a așteptat
Mi-a rupt toate crăcile
Și mi-a luat cireșele.
– Cireșule, frunză rară,
Frunză din poiană,
Să crești mare pân’ la vară,
Frunză din poiană,
Să crești mare și frumos,
Să fii mândru și umbros,
Să rodești la primăvară
Că eu viu cu neica iară.
Frumoase-s livezile,
Frunz-a murele,
Când se coc cireșele,
Frunz-a murele,
Frumos e și neicuța
Că-i e dulce gurița,
Gura lui, cireașă coaptă,
Nu l-aș da pe lumea toată.

Lucian Blaga - Belșug

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Negule, cireșule,
Gândul tău te-mprejmuie.
Jinduiesc la taine coapte
Guri sosite-n miez de noapte.
Om și pasări, duhuri, fluturi,
Nu așteaptă să te scuturi.
Prea ești plin de rod și vrajă,
Vine furul, pune-ți straja!

Las’ să vie, să culeagă
Vara mea rămâne-ntreagă.
Stelele deasupra mea
Nimeni nu mi le-a fura!

Iacobuş Leonard - Căderea Ultimului Cireș

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Răsună-n vale-un cântec lung,
De sărbătoare mare.
Sute de zile nu ajung,
Pentru așa cântare!
Codrul e alb, împodobit,
În plapuma zăpezii,
Și pare că s-a dezmorțit
În preajma amiezii.
Stejarul șade neclintit,
Și falnic ca un rege!
Noapte de noapte s-a-nvârtit,
Dorind să facă lege.
Cu fagul cel îmbătrânit,
Și chiar cu teiul adormit,
El stă zilnic la sfat,
Văzând micul salcâm, dar și pe cel tăiat..
Pe partea-naltă a pădurii,
Se așază trei cireși,
Făcând adesea ei pe durii,
Cu toate că sunt galeși.
Din trei, doar doi au mai rămas,
Căci unul fu tăiat,
Găsindu-se el la taifas,
De ceilalți fu trădat!
Iar după ani și ani de zile,
Azi numai unul șade-n deal,
Căci frate-său servi ca file,
Muzicii, cu un manual.
El, ultimul, cireș, din trei,
Privește-acum în vale,
Cum cad ostași la sol, și grei,
Sunt trași de cai pe cale..
Cireșul cel îmbătrânit,
Cunoaște-ntreaga viață,
A codrului descoperit,
Ce astăzi ne învață.
Ne-ar spune că a fost cândva,
Copac lângă copac,
Dar omul, crud și rău, cumva,
L-a retezat, luând cu el sac după sac.
Mai sunt câțiva ce țin pădurea,
Bătrâni și fără vlagă,
Însă cireșul, cu durerea,
Are-o adâncă plagă.
În vântul cel rece de iarnă,
Și-n neaua albă, cade pomul,
Rupându-se ca simplă bârnă,
Căzând cum cade-n morți și omul..

Nicolae Labiș - Veverița

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În cireșul cel cu frunză
Arămie și pestriță
A venit prin ramuri toamna
Și-a venit și-o veveriță.

Rândunelele se duc
După-o datină străveche
Ea le face semn „Drum bun”
Cu cerceii la ureche.

Zburdă pe crenguțe mici,
Tot clipind de supărare:
-Nu-s alune pe aici!
Mă grăbesc nevoie mare!
Și-n copaci, sărind, dispare.

Căci pe-acasă, cine știe,
Puiul cel poznaș din fire
Face iar vreo nebunie.

Doar Dorina, școlăriță,
Rușinată a rămas,
C-a văzut-o veverița
Stând cu degetele-n nas.

Cuțunache (ce rușine!)
A fugit după găine,
Iar bogheta cea mai mică
A scăpat un ou de frică.

Cuțunache, șugubăț,
L-a păpat cu coada băț!