Versuri corectate și adnotate
Din slava lumilor albastre,Într-o senină dimineață,Trezit-ai plângerile noastreTu, veșnic dragă cântăreață.Vestit-ai ceasul de pornireÎn larg de câmp, la sfânta muncă,Și-n limpezi stihuri de slăvireAi coborât sfânta poruncă.Dar nu știi că pe noi ne doareSeninul stihurilor tale,Tu cânți când semănăm sudoareȘi ce răsare-i numai jale.Tu cânți când țărna o frământăLa noi copiii și părinții,Dar din sudoarea … Citește mai mult
– Trandafir, verde crenguță,Departe ești, măi fetiță,Știu că plângi, știu că suspiniCă trăiești printre străini,De-ai avea acolo frați,Nu ai munții din Carpați,Nu ai Valea Lotrului,Nici răcoarea codrului.– Dorul de părinți și țarăMă frige la inimioară,Dor de „Lie ciocârlie”Și de numele Mărie,Dor de doina oltenească,De sârba și hora noastră.– Ia și marama albăSă le porți, măicuță, … Citește mai mult
Cântă cineva în nori de zideodată cu zorile. Cine-o fi?Cântă cineva-n văzduh.E o pasăre? E duh?Numai el o fi, numai el:pământeanul puțintelcu trupul ca bucatelemult lăudatele,cu glasul ca seninulcu sânge ca aminul.Numai el poate fi:Hristosul păsăresc! Celce-n fiecare zise-nalță o dată,biruitor fără fier,din holdă la cer,și descântă păcatelepeste toate satele.
Cântă ciocârlia-n crângEu aș vrea să mor curândDacă mor astăzi sau mâineDar fata mea cui rămâne?Dacă mor, mor supăratCui rămâne al meu băiat?Am văzut ce-nseamnă viațaCare mi-a luat speranțaDar ce îmi spune fata mea„Mai tată, tot mai pe cinevaTot mai pe cinevaCe ține la viața taBăiatu’ și fata ta”
Palpită lămpi, spre ziua stingându-se. La geamPrivești nemărginirea orașului, din careCa ieri se naște astăzi în uruit de careOrașul unde-n vremuri alăturea plângeam. În gama monotonă de fabrici și de uliți,Ce zilnic răspândește și iar absoarbe-n eaAceeași omenească silință ce nu vreaSă frângă pentru vise biruitoare suliți. Afara străduința noroadelor se-mbatăLovind pe nicovala metalul dur … Citește mai mult
Se duce ciocârlia spre țări mai fericite,Lăsând mâhnita iarnă cu viscole și ger,Plapânda melodie, poete-mbătrânite,Cu-ncetul se retrage s-iluziile pier!Natura căruntită s-acum tot mai catăPe blânda cântătoare cu cântecu-i pierdut!Nu mai spera, poete, în inima-ți sfărâmatăSă redeștepți avântul doritului trecut!Se duce ciocârlia să cânte-n depărtare,Acolo unde vara mai poate străluci…Ce mai aștepți, poete? E ziua de … Citește mai mult