Versuri corectate și adnotate
Cei ce șed în tihnă undeva,Răchita peste care s-apleca,Pe mormânt o torță pâlpâie,Ei chinul demult au uitat.Noi plângem, dar lor le e bine.Pe al căsuței micul geamAți privi-o pe mama mea!În jur torțele nu sunt aprinse.Oh, dar cele care își plâng mortulLângă, de liniște sunt cuprinse.
pentru Jacques Chesses.Cu cimitirul lui în lesă, chiparosulm-a ținut o întreagă după-masăpe deal: avea de acuzatviii și morții, tăcerea și zgomotul.Pe urmă a fost rândul meu:m-am plâns de oameni,de femei, de obiecte,de animale biciuite fără motiv,de împrejurărileîn care am trăit sau, mai curând,am crezut că trăiesc.Când s-a înserat,i-am spus: „Mă-ntristează acest dialog;să mergem acasă, fiecare … Citește mai mult
În cimitir, unde-am lăsat pe mama,Ploua istovitor, la îngropare,Ca semn că dânsa nu mai are rudeȘi-o plânge, din oficiu, ploaia mare.Aleile-și pierduseră conturulȘi iarba făcea semn uscat c-o doare,Și către groapa timpuriu săpatăDeodată n-a mai fost nici o cărare.Am năvălit către mormânt, cu toții,Ca remușcări de legiuni barbareȘi ploaia ne unea cu cimitirul,Un mort zglobiu … Citește mai mult
Capitolul III.Aleea Rozelor.. Sfârșit,Întins în pat, bolnav e tatăl,Iar fiu-n tren, pe-un ger cumplit,Își lasă marea-nvolburată.Jandarmi.. Ici colo-un felinar..Jargon.. Perciuni, precum se știe,Lungi șine.. Galbeni zori.. Și-aparPeriferiile Rusiei.Și-aici domnește ca-ntrecutA răzbunării grea himeră,Cu răzbunare-n gând, tăcut,Copernic e-aplecat pe-o sferă..Și-n fonta rece-auzi spunândMereu ecoul ”Răzbunare”!Și azi străbate-același gândVarșovia din zare-n zare.”Vrem răzbunare” Vocea cuiRăsună azi ca … Citește mai mult
Mi-e frig de frigul celui ce-o să pleceȘi nu va mai veni-napoi, în veci,Și haina din cuier devine receȘi mânecile la cămăși mi-s reci. Mi-e frig de frigul omului pe care,Îndată ce în glorie s-a frânt,Familia l-a dus la-nmormântareȘi l-a lăsat acolo, în pământ. Mi-e frig de frigul lui, acum, că plouăȘi-n cimitir e apă … Citește mai mult
Doamne, când câmpu-i îngheţat,Când în cătunele săraceAl clopotelor vaier tace..Peste-al Naturii câmp uscatDin cerul tău adânc şi mare,Frumoşii corbi fă-i să coboare!.Ciudate oşti de corbi năuci,Ferit de vânturi cuibul nu vi-i!De-a lungul galbenelor fluvii,Pe drumurile cu vechi cruci,Peste tranşei, şi gropi, şi şanţuri,Abateţi-vă-n negre lanţuri!.Peste-ale Franţei mari câmpii,Unde dorm noii morţi, – daţi roatăCa fiece … Citește mai mult
Imperceptibil, tragic, revanșard,prin cimitir mormintele pustiivâslind din cruci, se-apropie de gard,să-ntrebe de ai lor dacă sunt vii.Și ere geologice străbatpentru-a-și găsi, în cimitirul strâmt,o cale către gardul ruinat,că este grea mișcarea prin pământ.Și ele-ajung atâta de târziuacolo unde viii pot vedea,încât nici vorbă de-a găsi un fiuși de-a-și aduce-aminte cineva.Și, ca să fie un coșmar … Citește mai mult
Un înger de marmură albă,Cu degete lungi și subțiri,Presară pe-o groapăUitată,CameliiȘi albiTrandafiri.E lună și zarea-i de aurȘi morții-n adâncuri tresar.Fantome,Pe criptaFunerăÎn dansuri macabreApar.Grăbite spre înger se-avântăCu freamăt de oase subțiri,Și-n gestu-iDe daltăStatuiaPresară mereuTrandafiri.
Mai plânge-mă, în umbra crucii, mamă,Să-ncep să cred că n-am murit de tot,Că mă mai luaţi şi voi, cumva, în seamă,Chiar dacă eu nici să-nfloresc nu pot.Nici nu mai ţin prea bine minte dacăSunt mort de glonţ, de foame sau cuţit,Mai plânge-mă, că, astfel, o să-ţi treacăŞi-ai să-nţelegi că nu v-am părăsit.Mai vin şi eu, … Citește mai mult
Casa din care vin miroase a cuțit.Mâinile mele miros a cuțit.Uneori, lama lui vorbește singură la brâuca un prieten rămas deodată singur.Niciodată nu am înțeles ce spune, deși uneoridin lama cuțitului meu picură sânge… Al cui este?.Atunci trebuia să fugim și să ne ascundemîn frunza pădurii. Încă mai aud lătratul câinilor!Dar ei nu m-au ajuns … Citește mai mult