cimitir – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Gând De-O Odihnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mă căutam în spatele gratiilor
copilăriei
și nu vedeam de buruienile timpului
ce mi-au mâncat roadele
…nimic.
Am numai coala spălăcită
strâmbă
din caietul de desen cu acuarele.
Mă-nțeapă o furnică roșie,
îmi rupe din inimă cu cleștii,
cu toată răutatea
ce demult am cunoscut-o…
și deschid ochii cu adevărat
după ce mi-am plesnit cu durere
osul palmei
de un alt os…
Era o piatră osoasă
făcută din crucea bunicii.
Adormisem în cimitir…
în așteptare.
Ca și cum ar mai fi ceva de așteptat…
…neașteptat…
21.09.2010

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Groparul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Merge târâș prin viață
Cu inima de gheață
Plecat înspre mormânt..
Se irosind săpând.
Din șale se-ndoaie
De-i năduf, e ploaie,
Sau ger năprasnic este..
De clopot dă de veste.
Nici nu mai are lacrimi
Și sărbători, nici patimi
Ce varsă în sudoare
La fel la orişicare.
Din palmele bătute
Și sforile ținute
Își încropește pâine
De-un trai de azi pe mâine.
Ar avea rugăminți
Dar i s-au dus părinți;
Îs doar popi de-o sudalmă,
Partaj de bani.. de-o palmă.
A fost pe rând plugar
Și dascăl de altar,
Dar rangul l-a pierdut;
Popii n-a dat ce-a vrut.
Câștigă din pomană
Colac, colivă, o slană
Și țuică, că-i sleit..
Vreun vin de mult acrit.
Stă printre cruci, aghiasmă,
Tămâia i-e mireasmă,
Se-ngroapă printre flori
Trup-suflet, mii de ori.
Și-i tânăr.. Tot nu știe
Când timpul o să-i vie..
Și-a săpat singur groapă
.. Căci n-are bani de sapă..

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - În Trecere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Trec anii peste dragii din morminte,
Se-aștern în pudrerii din stele fine
Chemați din întâmplare-n minți fără cuvinte,
Sau invocați de gazde-n gânduri celestine.
Îi deformăm în minte-n măști uitate
Și ne-nchinăm rar în zile faste.
Aducem gând de-ofrandă cu celeritate
Sperându-ne retur divin, din zile caste.
Ne ia un dor nebun de rămași singuri,
Ne zboară inima cu nod în gât de lacrimi..
Ne-am vrea eroi cerești, să câștigăm castinguri,
Să-i strângem suflet fără trup, fără de patimi.
Suntem înmărmuriți de-a lor tăcere,
Căci tot credeam în farsa de pieire,
Dar și atei de-am fi, credem în reînviere;
.. Ni se destramă ultima speranță către nemurire!.
Și timp, ne trece peste timp cu săbii,
Ce crestături ne lasă-n pielea amintirii..
Ne zboară gând la stolul plin de vrăbii
Din râsul de copil.. la crucile nefirii.
De vii, suntem tot mai ades un suvenir;
E multă lumea prăvălindu-se pe noi,
Plângând.. Ne scurgem picuri către cimitir..
Torentul existenței către lumea de apoi………

Ducu Berti - Plecarea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ceață, vânt, zăpadă și tăcere
Raza lunii fâlfâie tăcut
Inima c-o molcomă durere
Își aduce aminte de trecut
Spulberat omatul se despică
Pe-asa lună eu ascuns iesit
Îndesându-mi cușma de pisică
Casa părintească-am părăsit
Iarăși sunt în focurile mele
M-au uitat? Sau minte mă mai țin?
Stau mâhnit ca un gonit de rele
Reîntors la vechiul lui cămin
Cușma mi-o frământ fără cuvinte
Sufletul prin gânduri mi-l deșir
De bunicii mei mi-aduc aminte
Și de-nzăpezitul cimitir
Toți vom fi acolo… poți să semeni
Viața ta cu râs și cu tumult
Pentru asta trag așa spre oameni
Și-i iubesc pe toți atât de mult
Pentru asta inima mi-i moartă
Când privesc al anilor prăpăd
Vechea casă c-un dulău la poartă
Parcă știa că n-am s-o mai revăd

Dgm - Ce Este Ura?

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ce este ura?
O floare ofilită,
Un cimitir sinistru,
O criptă prăfuită.
O iubire oarbă,
Părăsită de lume,
O mare agitată,
Cu valurile-n spume.
Ce este ura?
Este negru venin,
Un păcătos din iad,
La inimă un spin.
Eu cred că lumea,
Ar fi numai cianură,
Dacă toți oamenii,
Ar ajunge la ură.

Dgm - Noapte Rece

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Sub o criptă neagră,
Într-un cimitir,
În cavoul negru,
Sculptat în safir.
Tristă și lăsată,
Doar în voia sorții,
Dulce Gabriela,
Prințesa a morții.
Urlă lupii în noapte,
Liliecii zboară,
Pe o creangă uscată,
Se așază o cioară.
De printre cripte rupte,
Se simte o rece spasmă,
Și din cavoul negru mormântul atunci apare,
Și piatra de pe groapă crăpând în două sare.
Încet plutind se-nalță prințesa, o fantasmă,
Dulce întrupare de omăt și buza-i viorie.
Pe piept poartă o salbă,
Cu mâinile de ceară ea tâmpla și-o mângâie,
Iar fața e frumoasă ca varul este albă.
Prin vânt, prin neguri vine, și norii se aștern,
Fug fulgerele-n laturi lăsând-o ca să treacă,
Părea că e un înger ce trece prin infern,
Și apele cu spaimă fug în pământ și seacă.
În cale întâlnește
Un frumos băiețel,
Pe loc se îndrăgostește,
Topită-i după el.
Mândru, falnic e băiatul,
Cu păr de aur moale,
Și tare e-ncordat e brațul,
Și umerii-i sunt goi.
El de pe pământ o ridică și pe pieptul lui o pune,
Inima-i zvâcnește tare, viața-i parcă se răpune,
Ea se uită se tot uită, un cuvânt măcar nu spune,
Râde doar cu ochii în lacrimi, speriată de o minune.
Și bărbia i-o ridică, însă ea e ca și mută,
Și o strânge tare-n brațe și suav el o sărută.
El: „O, dulce ești tu domnișoară,
O viață te-aș iubi,
Și chiar iubirea de-o să doară,
Cu tine tot aș fi!”
Ea: „O, vino dragul meu băiat,
Să te privesc de-aproape,
Ai apărut ca din senin,
Ai răsărit din ape.
O, vin’, odorul meu nespus,
Și lumea ta o lasă,
Devii nemuritor ca mine,
Iar eu să-ți fiu mireasă!”
El: „O, vin iubirea mea nespusă,
O, vin dulce crăiasă,
Să fiu doar eu bărbatul tău
Și tu să-mi fii mireasă!”
Își simte trupul atunci cuprins de brațe reci,
Pe gâtul gol el simte un lung sărut de gheață,
Și știe că de-acum a lui rămâne în veci,
Părea un junghi puternic ce-l lasă fără viață.
Și sânge curge în picături cu miia,
Bărbatul galben e la față,
Se prăvălește la pământ,
Ramâne fără viață.
Dar iar inima îi bate,
Obrazul lui îngheață,
Se scoală iar de jos
Și o cuprinde în brațe.
Pornește vijelia, în jur e doar mister,
Și-n două laturi pământul deschide uși de fier,
Cu genele lăsate pe ochii adormiți,
Frumoși erau și astfel de moarte logodiți.
De mâini ei intră-năuntru și porțile se-nchid,
Pe veci pieriră-n noaptea mărețului mormânt,
Cavoul e acoperit cu mii crengi de molid,
Și după ei și dragostea pieriră în pământ.

Ana Blandiana - Viermi Călători

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Viermi călători.
Viermi călători, înaripați, pe roate,
Viermi cărora li s-a repartizat
Un cimitir mai nou
Și mai modern;
Valuri de viermi,
Cadavre vechi mutate
În mai ambigua eternitate
A unui secularizat infern:
Valuri de viermi
Migrând în cripte noi,
Viermi călători
Spre ziua de apoi,
În timp ce-n viitorul lac, mai fermi,
Peștii vor învăța să fie viermi.

Ahmad Shamlou - Cimitirului Vechi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cimitirului vechi / îi era foame, / iar copacii tineri / căutau îngrășământ: / toată ... →

Lucian Blaga - Corni Vechi Se Scutură de Rod

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Corni vechi se scutură de rod în cimitir.
Mi-e sufletul bătrân – deodată cu pământul.
Prin gene și frunziș cad stropi de cer –
și-un soare sfânt și bun în păr mi se strecoară.
Culcată-n troscoțelul verde pe-un mormânt
tu pari o coardă întinsă aspru pe-o vioară.
Trimiți un tânăr zvon de moarte pe cărare.
Tomnatic vânt pornește funigei spre mare.

Konstantinos Kavafis - Mormântul Lui Ignatios

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Aicea nu-s eu, Cleon, care-am ajuns vestit
în Alexandria (oraș cu lume greu de uluit)
pentru splendide case, pentru grădini,
căi, care, ori pentru diamante,
mătăsuri sclipitoare.
Departe-acestea toate de mine-s. Aicea
nu-s eu, Cleon, de douăzeci și opt de ani; s-a stins și amintirea-i.
Aici sunt eu, Ignatios, cantor, care prea târziu
din rătăcire mi-am revenit; și zece luni trăit-am fericit
în pacea și în paza lui Hristos.