Ciclul vieții – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Toți… De-o Vârstă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Oh, blegi ce sunteți,
De nici nu vedeți;
Vârsta-i calculată..
Nu-nsă după dată!?.
Este un multiplu,
În fond e un ciclu;
Cifre-n repetare..
Prin acumulare!.
Veșnic întrebați,
Vă tot prezentați
Eterni douăzeci..
Tineri și zev-zeci!?..
.. De-un apelativ
În repetat motiv;
Că-n fond patruzeci
Este un.. doi zev-zeci!.
Doar e fără zev-ul,
Ce-i probabil nervul
Nebuniei pure;
Doar dublu imature?!.
La fel șaizeci;
Timpul când petreci
Triplu ca-nainte..
Mai mult prin.. cuvinte!.
.. Căci faptele-n sine,
Dacă sunt de bine,
Trebuie expuse
Vii.. sau presupuse!?.
Cu optzeci, e la fel,
Pe-același model;
Este-n fond un patru
Ori (x) douăzeci.. leatul!..
.. Summum de vigoare,
Cu albul de floare
Și cu ram toiag,
Dinți căzuți șirag..
.. Ca cireașa-i suta,
Ce-ncheie disputa;
Fapte, vorbe multe..
Dar, cin’ să le-asculte?!?

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Trecerea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ce zbor e anotimpul, unul peste altul,
Mă-ntreb cum de-are fiecare un patern?
Să fie oare un proiect intern, ori e extern;
Căci totul este-n transformare?!.. Doar, bazaltul..!?..
.. E roca scoarței ce la fel rămâne,
Nu înflorește, nici nu plânge râuri;
Se crapă doar și se prăvale-n hăuri..
Dar.. nu-i tot anotimpul, ce-o răpune?
Sunt adevăru-n probă, un ciclu efemer,
Nu un comparativ de circumstanțe?..
Sunt primăvara-n naștere, vara-n vacanțe,
Mă reculeg în toamne, în iarnă mă fac ger!..
Pământu-ntreg e-o luptă pentru pui
În anual alai de nunți, miresmi de flori;
Tomnatic zbor ‘n novici de vechi cocori
Și miliarde de iubiri, cu „ea”.. ce nu-i a „lui”.
Și e scurt timpul, n-am destule stări,
Sunt ocupat printre nevoi și întrebare,
Cu scurte, anuale, amintiri de-aniversare..
Îs o-ntâmplare-n două cifre.. cu felicitări!!!

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Inițiator

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Începe oare început, sau totu-i doar perpetuu ciclu;
cum mobila, din lemnul de copac, nu-i din semințe
născute-n luminișuri dintr-un putregai de foste ființe
și, Dumnezeu, ce-n joacă ne-a făcut, o să mai facă.. e arbitru?!?
și cel ce-ncearc-avid să strângă, fals să se delimiteze,
nu-i oare om ce-ncearcă, el, să devină un popor
dintr-un amestec de-alte și-alte nații, un migrator..
că doar așa nu-i un incest.. și face lume timp să-ncânte?!?
și dacă cultivăm mereu, ne educăm unii pe alții-n genii,
ce-nsămânțăm câmpii, cernoziom și apoi trăim din noi în grâne..
oare n-om fi pământ așa cum veșnic ni se spune?
că singuri ne săpăm culcuș, final în cripte, de milenii!?!.
și câine, ce numim domesticul cu crez, că îi dăm casă,
nu-i doar sublim prieten, ci-i el prietenia-n sine?!?..
că o deține, ne-a domesticit pe toți, pe tine și pe mine,
în mai uman, mai răbdător, mai sincer!.. lui, de noi îi pasă!?!..
e oare cum Big Bang nedeslușit, amăgitor
în început, ce n-are început din alt sfârșit,
ce mintea nu concepe prin taboo, ce-am încropit..
șă-și creadă singură neștiința de un a tot-începător?!?..
și-atunci ce simplu-i de-nțeles ce pare înfiorător;
nu-i totul de la sine „inventat” ca o spirală ce se-nvârte,
pierzând capăt și punct, căci nu le-avem, trăim pe unde scurte..
și-i prea pretențios, neacoperit.. să ne-ncropim în creator?!?..
sau poate idealu-i adevăr întâmplător,
dintr-o iluzie că împreună, cu credință-n noi,
creăm cu toții, vii, pe cei ce au fost, vor fi.. și toți cei de apoi,
un univers în paralel?!.. N-am fi realul inițiator?!?..

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Floare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Pastel din humă răsărit petale
în culori de vis, ce nu poți reproduce,
mânjind de-o frumusețe eternă
pământ sau cer, ce altfel ar fi goale
și lumea-ntreagă nu s-ar reproduce;
o himeră,
o hrană a sufletului de dulceață
din gâzele-mbătate-n fin nectar,
sublim ingredient de fine simțuri
dintr-o planetă-nfiorând în colț de gheață,
sau un umed tropic ingerând un insectar..
.. Capcană-n zimți.
Cupă-n venin cu gust parșiv de drog
în miresmi de crin, sau laurul mortal,
o catifea cu imitații crunte ale teamei
să n-o atingi, s-o scuturi, să-i iei rod..
se-ngemănează-n fioros de „look” de animal
cu otrava zeamei,
un final scurt ce-i vine efemerei;
își joacă eternul rol al actului „self s*”,
să-nsămânţeze câmpul, muntele-n culori,
ne producând gratuitatea fiinţei Terrei..
în fond pe-a noastră, componenţii de-un index,
cu ea trăind şi tu ca să nu mori..
este sublimul frumuseții algoritmic remultiplicat..
.. dintr-un străfund de timp imemorabil, fără dată,
ce pururi sigur a perpetuat mirosuri, gust, fiori,
într-un reciclu minunat de flori, de flori, de flori..
te însoţind din primul plâns, al tău.. la al altora.. când mori.

Dimitrie Anghel - Cântecul Greierului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Sunt poate milioane de ani de-atunci — o, Soare!
De când tu cel ce astăzi urci bolțile de-azur.
Erai de-abia o pată prin neguri călătoare,
O forță-n mers ce-și cată o formă și-un contur.
Așa erai, dar timpul ți-a modelat conturul
Și incendiul ce-n tine mocnea de veșnicii,
Înflăcărat deodată a luminat azurul
Și ale mele negre și mari melancolii.
Așa erai pe vremea întâiei aurore,
Pe când eu, negrul greier, rapsodul fără glas
Ce te cânta-nstrunindu-și elitrele-i sonore,
Așa am fost de-a pururi și-același am rămas.
Eu sunt întâiul sunet care-a trezit ecouri
Făr-a trezi pe lume fiorul unei uri,
Rapsodul ce-a rupt pacea înaltelor platouri
Și-a deșteptat visarea funebrelor păduri.
Ca într-o seră caldă trăiam punctând tăcerea,
Privind plin de uimire cum vremile în mers
Înalță continente ori pregătesc căderea
A cine știe cărui fragment de univers.
Părea cum că natura arareori sătulă
De vechile tipare căta izvoade noi;
— Cum de-a putut fragila și fina libelulă
Vâslind atâtea veacuri, s-ajungă pân’ la noi?.
Azi năruia și mâine, cum o-mbia capriciul,
Zvârlea în dar eterne nimicuri pe pământ,
De-atunci și-a aprins lampa albastră licuriciul,
Și n-a mai fost în stare s-o stingă nici un vânt.
O aripă de gâză, un sunet și-o lumină
Au stăruit și totuși atâția uriași
Făcuți să-nfrunte vremea s-au prefăcut ruină
Și-au dispărut din lume făr-a lăsa urmași.

Vera Pavlova - Dacă Există Ceva de Dorit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Dacă există ceva de dorit,
va exista ceva de regretat.
Dacă există ceva de regretat,
va fi ceva de reținut.
Dacă există ceva de reamintit,
nu era nimic de regretat.
Dacă nu era nimic de regretat,
nu era nimic de dorit.

Ion Caraion - Forme - 1

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Când se culeg roadele, pleacă păsările.
Când vin păsările, se zămislesc roadele.

Hora nu îmbătrânește niciodată.
La mijloc sunt munții și deasupra
deasuprelor e mijlocul munților
ca forma durerii spre forma gândirii.

Timpul ia asupra-și întrebările și cugetul.

Phoenix - Phoenix

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Text: Șerban Foarță / Andrei Ujică.
Iată, vine din nou cel hrănit cu numai rouă
de la Livan, într-acest an, al nouălea.
Preajma blând înmiresmând,
rugu-i fumegând.
Născutul din ou și hrănit cu numai rouă,
în roșu nimb, într-acest timp, al nouălea.
Rodnic foc și nou izvod,
arderea-i de tot.
Fie să renască numai cel ce har
are de-a renaște, curățit prin jar,
din cenușa-i proprie și din propriu-i scrum,
astăzi ca și mâine, pururi și acum.

Christian W Schenk - Și Tot Așa Mereu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dintr-o sămânță iar un ou
Dintr-o găină ceva nou
Dintr-un război iar un erou
Dintr-un tranșeu înc-un cavou
Dintr-o pictură un panou
Dintr-un panou iarăși tablou
Dintr-o oiță un sacou
Dintr-un sacou un vechi cadou
Dintr-un creion un torpedou
Dintr-o peniță un stilou
Dintre mulțime iar un bou
Dintr-un cuvânt doar un ecou
Din ce-am avut un dominou
Din ce-am clădit un lavabou
Din ce s-a scris doar un argou
De la sămânță iar la ou
De la un nou spre un alt nou
Din nou în nou spre un alt nou..
.. așa de tristă-i viața?!

Colinde - Rătăceam Printr-o Grădină

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Rătăceam printr-o grădină
Albina strângea din flori,
Ceară pentru sărbători.
Din ceară se făceau faclii,
Să le dea Sfintei Marii.
Făcliile s-aprindeau,
Îngerii în Rai râdeau.
Făcliile se stingeau,
Îngerii în Rai plângeau.