Ce zbor e anotimpul, unul peste altul,
Mă-ntreb cum de-are fiecare un patern?
Să fie oare un proiect intern, ori e extern;
Căci totul este-n transformare?!.. Doar, bazaltul..!?..
.. E roca scoarței ce la fel rămâne,
Nu înflorește, nici nu plânge râuri;
Se crapă doar și se prăvale-n hăuri..
Dar.. nu-i tot anotimpul, ce-o răpune?
Sunt adevăru-n probă, un ciclu efemer,
Nu un comparativ de circumstanțe?..
Sunt primăvara-n naștere, vara-n vacanțe,
Mă reculeg în toamne, în iarnă mă fac ger!..
Pământu-ntreg e-o luptă pentru pui
În anual alai de nunți, miresmi de flori;
Tomnatic zbor ‘n novici de vechi cocori
Și miliarde de iubiri, cu „ea”.. ce nu-i a „lui”.
Și e scurt timpul, n-am destule stări,
Sunt ocupat printre nevoi și întrebare,
Cu scurte, anuale, amintiri de-aniversare..
Îs o-ntâmplare-n două cifre.. cu felicitări!!!
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii implacabile a timpului și a ciclurilor naturii. Vorbitorul se identifică cu anotimpurile și cu efemeritatea vieții, observând transformarea constantă a lumii înconjurătoare.