Oh, blegi ce sunteți,
De nici nu vedeți;
Vârsta-i calculată..
Nu-nsă după dată!?.
Este un multiplu,
În fond e un ciclu;
Cifre-n repetare..
Prin acumulare!.
Veșnic întrebați,
Vă tot prezentați
Eterni douăzeci..
Tineri și zev-zeci!?..
.. De-un apelativ
În repetat motiv;
Că-n fond patruzeci
Este un.. doi zev-zeci!.
Doar e fără zev-ul,
Ce-i probabil nervul
Nebuniei pure;
Doar dublu imature?!.
La fel șaizeci;
Timpul când petreci
Triplu ca-nainte..
Mai mult prin.. cuvinte!.
.. Căci faptele-n sine,
Dacă sunt de bine,
Trebuie expuse
Vii.. sau presupuse!?.
Cu optzeci, e la fel,
Pe-același model;
Este-n fond un patru
Ori (x) douăzeci.. leatul!..
.. Summum de vigoare,
Cu albul de floare
Și cu ram toiag,
Dinți căzuți șirag..
.. Ca cireașa-i suta,
Ce-ncheie disputa;
Fapte, vorbe multe..
Dar, cin’ să le-asculte?!?
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra modului în care percepem vârsta, sugerând că aceasta nu este doar o chestiune de numere, ci și de experiențe și perspective. Ea explorează ideea că fiecare etapă a vieții are propria sa valoare și că înțelepciunea vine odată cu trecerea timpului, chiar dacă nu întotdeauna este ascultată.