childhood – Versuri.pro

Johann Wolfgang Von Goethe - Cred Când Îmi Spui

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cred când îmi spui că nu plăceai lumii, iubito,
În copilăria-ți, și mamei urâtă-i erai,
Până când mare-ai crescut, pârguindu-te-n taină;
Da, mi te-nchipui ca pe-o copilă ciudată.
Floarea din vie, nici ea n-are chip și culoare,
Rodul însă, când copt e, farmecă oameni și zei.

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Mi-e Dor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mi-e azi un dor năprasnic de demult,
Ce-i doar numai de ieri, de-i simt tumult,
Ce-mi curge-n venele din mine, nou copil;
Mă-ntorc în gând de timp şi spaţiu, din exil.
Mi-e dor de lungi, de primăveri cu cărăbuşi,
De colivia goală, plânsă cu pierduţi peruşi,
De-un cuib de rândunele atârnat pe prispă,
De cioara-n croncănit pe gard, care mă-ntristă.
Mi-e dor de dat cu sania pe-un ger de mal,
De mama povestind în lacrimi despre primul bal.
Miros din brazda plină-n trandafiri şi cu zambile,
De la bunică-n grădiniţa mică, depănând idile.
Mi-e dor de tei şi dudul străji la poartă,
De cum priveam pe-ai mei, plecând la toartă
Pe drumul de la casa-n cartier pân’ la oraş..
Revăd zâmbind, cărându-şi geanta, pe poştaş.
Mi-e dor de huruitul trotinetei cu rulmenţi,
Prezente-am chipuri de amici, colegi, de repetenţi.
Mă uit la palme şi-s murdare de cerneală..
Mă văd pe băncile de lemn, tocite, de la şcoală.
Mi-e dor de mers desculţ fără sandale,
Reîntâlnesc vecina-n stradă veşnic la taclale.
Am încă-n palmă o coadă colorată de şopârlă..
Fac baie-n plină vară-n josul Prahovei, la gârlă.
Mi-e dor de cercul ce-mpingeam c-o sârmă,
De cărucior cu figurine, ce-l repun la drum neştiind de cârmă.
Mă văd în podul şcolii trăgând fum dintr-o ţigară..
Ascult, mânjit pe faţă, cu prietenii pitit, concertul de fanfară.
Mi-e dor de bucuria de-a juca la nesfârşit de zi,
Am mintea plină de imagini fără nume de copii.
Simt sufletul cu inima-ntr-o neagră călimară,
Ce-o-nţep cu o peniţă-n toc de lemn.. mintea fugară.
Mi-e dor că nu mai am vacanţele de vară,
Îl văd pe tata, trist, că n-am luat cursul de chitară.
N-am remuşcări c-aş fi putut să mă înec,
Nici că furam din vişinata de la beci, ca să petrec.
Mi-e dor, miros cravata roşie la gât,
Am buze încă tremurând de-un prim sărut.
Sărbătoresc timid-pierdut finalul de liceu..
Simt sfoara că mă taie-n palme, de la zmeu.
Mi-e dor de cântul tatei, serile, la mandolină,
Festivul după cine, ce-aşteptam să vină,
De mâna-n păr de la bunic ce-i stau în poală..
De băile în flori de fân, la primul semn de boală.
Mi-e dor de căţăratul printre ţepi în pruni,
De sila când plecam la şcoală-n fiecare luni.
Mă văd urcând pe dealul Ciob, lângă Doftana..
Simt cald miros de lapte, ce-mi aduce mama.
Mi-e dor de aburul din bulgăr de zăpadă
Din mâini de rebegit, ce stau să-mi cadă.
Am sunetul de clopot de la fiecare Paşte..
Mă uit la puiul care sparge oul şi se naşte.
Mi-e dor de liniştea de la un somn de vară
Pe un cerdac de greieri, cald, afară,
De patu-n puful cu pilotă, al bunicii..
De albul, bunul cu poveşti şi pozele tunicii.
Mi-e dor de timp pierdut în nopţi, pe iarbă
Culcat cu bolta-n iris.. Venus mă dezmiardă,
O iau şi-o pun în băţ şi-o cânt pentru colind,
Cu sacu-mbujorat de mere, ce obraz m-intind..
Mi-e un dor nestăvilit, nebun, de mine,
Ce sunt la fel, un neschimbat, nu cred destine..
Doar cărţile ţin cont, ce-aştern trecutul peste file..
Mi-e dor de ieri, ce mă desparte mii de zile.
Mi-e dor de fiecare loc ce l-am păşit,
Mi-e dor şi de pedepsele ce simt şi-am ispăşit.
Mi-e dor de râsul sorei, de mătuşi şi de părinţi..
Mi-e dor de gustul de icoane-n sărutat de sfinţi.
Mi-e dor de-o lume altfel, care-a dispărut,
Mi-e dor s-o readuc, să fiu din nou un nou născut.
Mi-e dor nespus de anticul din mine..
Mi-e dorul neîmplinit, timp e nerelativ şi nu revine.
Mi-e dor de-un aer reavăn pur, ce respiram,
Mi-e dor de vântul ce prin păr mi-l răsfiram.
Mi-e un dor profund de ce-am iubit şi mai iubesc..
Mi-e dorul, dorul fără saţ, de mor, să mai trăiesc………
29. 11. 2010

Anonim - Mama Dragă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mama dragă, mama sfântă,
Vreau de mine să fii mândră.
Ai crescut băiat frumos,
Cu credință în cel de sus.
Mi-ai arătat calea cea bună,
La școală mergând de mână.
Mama dragă, mama sfântă,
Vreau de mine să fii mândră.

Ion Miloș - Civilizație

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mamele nu mai au timp să fie mame
Moțăie triste în birouri
Și bat viața la mașină
Copiii beau lapte din biberoane
Și văd lumea prin sticlă
La școală nu se mai învață etică
Ci tehnică sexuală și marketingul
Pedagogia minunii industriale
Toropeală ontologică
Somnolență muzicală
Ceață și polei

Rainer Maria Rilke - Copilul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ei se uită fără voie la copil
când se joacă; fața lui rotundă
uneori se vede-aievea din profil,
cum un ceas, pe ultima secundă,
împlinește ora, brusc bătând.
Însă ei bătăile n-ascultă,
osteniți și grei de viață multă;
și deloc, cum el se poartă, blând,
nu-și dau seama, și ce gânduri are,
și-n veșmânt prea strâmt când, fără șoaptă,
stă, ca într-o sală de-așteptare,
lângă ei și vremea și-o așteaptă.

Gheorghe Tomozei - Monorimă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Sufletul meu de copil
Mă poartă din april
În april
Pe brațele Afroditei, don Mil.
Cântecul, niciodată umil,
Moare-mi-l
Între pietrele din moară-azil
Ce macină creierul florii, gracil.

Eugen Ionescu - Țara de Carton și Vată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

În țara ceea nu deosebești piatra
de pasăre sau duh:
sunt de vată și carton.
Cine vrea își scoate sufletul,
îl pune alături
și-l privește ca pe o ființă străină:
am zărit duhuri de pomi, de păsări, de oameni.
Oameni-păpuși cântă rugăciune mută:
Dumnezeul lor are barbă albă.
Oameni-păpuși și duhuri de vată!
Zâmbete de pastă!
Pomi de cauciuc!
Ochi candizi și ficși!
Culorile sunt palide, nu țipă.
Spațiul are doi metri cubi.
Focul e o cârpă roșie și îl iei cu mâna.
Țara asta a mâzgălit-o, pe carton, un copil.
Copilul visează: nu-l trezi.

Costel Zăgan - Surogat de Viață

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Dragă Kitty, confirm, nici eu nu dau înapoi
în fața adevărului și înaintez împotriva
minciunii, boala secolului. Eu sunt neatârnat,
tu ești neastâmpărat, el este neastâmpărat.
Ea își scrie amintirile din copilărie ca
un om mare, din toate punctele de vedere,
dureroase și atât de (ne)plăcute.
Și-atunci i-au zis pur și simplu:
Surioara lui Kafka.
Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank

Saint-John Perse - Pentru a Sărbători o Copilărie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Și slujnicele mamei, fete voinice și lucioase… Și pleoapele noastre fabuloase… O, limpezimi! O, privilegii!
Chemând fiece lucru, proclamam că-i mare, chemând fiece animal, că-i frumos și bun.
O, mai marile mele
flori printre frunzele roșii, vorace devorând preafrumoasele mele
gângănii verzi! Boschetele în grădină miroseau a cimitir de familie. Și o foarte mică soră murise: avusesem sicriul ei de mahon, plăcut mirositor, între oglinzile din trei camere. Dar pământul se înconvoia în jocurile noastre precum slujnica aceea
care are drept la scaun când rămânem în casă.
… Vegetale fervori, o limpezimi, o privilegii!…
Și apoi muștele, acel soi de muște, spre ultima terasă a grădinii, așijderea unui cântec de lumină!.
… Mi-aduc aminte sarea pe care doica cea galbenă trebuia s-o șteargă la colțul ochilor mei.
Vrăjitorul negru în bucătărie rostea înțelepciuni categorice: ”Lumea-i o pirogă ce învârtindu-se și tot învârtindu-se nu mai știe dacă vântul vrea să râdă ori să plângă…”
Și pe dată ochii mei încercau să zugrăvească
o lume legănată printre ape sclipitoare, cunoșteau catargul neted din trunchiuri de copaci, gabia sub frunzet și vergile, hobanele de liane,
unde prea lungi, florile
sfârșeau în strigăt de papagali!

Matsuo Basho - Husking Rice

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

orez de tocat / un copil se zbate / pentru a vedea luna →