Ion Caraion – Charon – II

Există un drum la jumătateaumbrei și-a luminiiîn care singurătateaîși dă întâlnire cu liniisoli ai nedumeririlor Focul,Pământul, Apa și Aerulde-a valma acolo își scutură vaierulși-așază imperii.Există un drum la mijlocultăcerii.El n-are de-a face cu moartea și viața.Mă despart acum de trupul meuN-am fost și nu eram. O pulberese scutură deasupra apelorPe toate lucrurilea rămas pata greșelii … Citește mai mult

Ion Caraion – Charon, Amfora și Calul

Te zbați în sângele meu ca vidra în vârșă.Minciogu-n heleșteul tăcerii lungi îl vâr.Șătrarii-au scos din ape o amforă și-un cal.Ca pe o iapă-a sa, calu-o nechează acumpăscând-o sfielnic de la umeri către oval,de la toarte în jos și-n sus. E un drumștiut pe de rost, uitat prin târziii(Tot pe unde intră ies copiii)faguri ai … Citește mai mult

Ion Caraion – Charon – IV

Munții defilând prin naufragii.Fericiți ceicare pot fi îmblânziți cu cărți.Aici printre păsări împăiatedumnezeu n-are martori.Timpu-i nimănuitoți abandonauam vrut s-ajung în finalădar m-am împiedicatîn proprii mei nervica-ntr-o pânză de păianjenși-am căzut.Am căzutîntr-un timpfără timp.Nu erau mai buni cei care-au câștigat

Ion Caraion – Charon – XII

Umbă prin pod îngerii-n cârji, amiaza de-a bușile.Ca-n cântecul îneculuiFachirii înțeapă cu simboluri păpușile.Sânge și ceară se-ncheagă pe sfeșnic.Litere… litere… nuanțe ale eșecului,grădini altădată grele de rod.Câte culori acum șterse și mute,câte sute –voi obrajii apei! Tu exodveșnic.

Ion Caraion – Charon – XIII

N-am grădină, însă am râme și plinămi-i neliniștea cu bile de cucută,struțul e clopot și dimineața o să pută,cad frunze la dumneavoastră pe planeta Rugină,de lux ore care se aruncă-n latrină,din mie în mie, din sută în sută,ca niște coji de lămâie, ca niște îngeri de făină.Vreți să vă dau râme de la mine din … Citește mai mult