cetate

George Tutoveanu – E Moartă Cetatea

de

Bârladului de azi.Oraș fără cântec, oraș fără flori,Oraș fără taina măiastră-a iubirii,În toată splendoarea fantastic-a firiiTrăiești doar atâta, cât nu poți să mori.Zadarnic și Prier topește nămeții,Zadarnic pătrunde pe ceru-n văpăi,Zadarnic arată copiilor tăiComorile sfinte și-adânci ale vieții:.Au ochi mari și limpezi.. dar triști și pustii,Au graiuri.. dar vorbele-s pururea mute,Au guri mici și roșii.. … Citește mai mult

Petre Ghelmez – Orfeu În Cetatea De Pământ

de

1.Cosmos plângând.Pământ fără văz, pământ fără auz,Pământ fără cuvânt,Noapte de umbră, noapte de ceață, noapte de carne,Noapte de timpCu ochiul sărat al luminiiÎnlăuntru răsfrânt.Pământ fără cântec, fără murmur și fără durere,Tată pe care nimeni nu-l dăruie,Mumă pe care nimeni n-o cere.Pământ cu secunda neînduplecată,Ceasornic în care îngerul nu se-arată.Noapte de sunet, noapte de piatră și … Citește mai mult

Edgar Allan Poe – Cetatea Din Mare

de

Priviți! Moartea un tron și-a duratÎntr-o cetate din acel îndepărtat,Singur și întunecos Apus,Unde cei răi și cei buni, cei de jos, cei de susOdihnei de veci demult s-au supus.Acolo turnuri, altare, palate,(Roase de vremuri, dar neclătinate!)Nu mai aduc cu nimic de la noi.De jur împrejur, într-un vast convoi,Părăsite de vânturile diabolice,Calme zac apele, melancolice.Nici o … Citește mai mult

Heinrich Heine – Slăvită Fii Cetate

de

Slăvită fii, cetateCare-ai purtat cândvaÎn pântecele taleDe piatră, pe draga mea. Voi, porți și turnuri, spunețiPe unde-i, în ce loc?De viața ei răspundeți,Pe voi vă iau drept zălog. N-au turnurile vină,Nu se putea clintiCând draga mea, haină,Din orașu-acela fugi. Dar porțile-o lăsarăSă plece, într-ascuns.Când vrea să fugă-o proastă,Găsește ea porți de-ajuns.

Hafez – Salut Șiraz

de

Salut, Șiraz – cetate ce n-are-asemănare!Să te păzească Cerul de orice-asemeniințare!Mii laude și sclavă acestei țări, pe carea dăruit-o Domnul cu har și cu splendoare!Când briza te atinge, ea pleacă parfumatăcu chihlimbar, și alte cetăți în jur îmbată.Nu mă trădezi din visul meu roz ca trandafirii,să nu mai simt durerea adâncă-a despărțirii.Iar dacă ea dorește, … Citește mai mult

Rodica Elena Lupu – Perdeaua Vălătucită

de

Începuse iarăși să ningă.Luminile caselor răsfirate pe deal,dincolo de gară,se zăreau tot mai ștersedupă perdeaua vălătucităa fulgilor mari și grăbiți.La capătul de sus al satului,unde începeau munții,se întunecase a ninsoare bogată;zările se mai deschideauînspre tăcutul deal al Cetății,fără luminiși fumuri din coșuri de case.Nimeni nu își ridicase casă acolo.Bătrânii spuneau că în adânc,în cetate, sub … Citește mai mult

Radu Stanca – Nocturna

de

Într-un Sibiu încet ca-ntr-o-ncăpereÎn care e un mort. Pe partea dreaptăAm zidurile surde de tăcere.Pe partea stângă inima-nțeleaptă.În jur văd numai porți și-n porți ferestre,Iar în ferestre ochi care mă-ngheață.Într-un Sibiu domol ca-ntr-o povesteÎn care port viziera peste față.Cu fiecare pas făcut prin sânge,Tot mai adânc pătrund în noaptea careÎntâi de jos în sus mă … Citește mai mult

Radu Stanca – Lamentația Poetului Pentru Iubita Sa

de

Pe tine te laud, prea frumoaso, pe tineȘi ție, prea tainico, ție mă-nchin,Căci tu ești lumina ce stă trist pe mineȘi tu ești uimirea de care sunt plin.Pe tine te cânt, prea înalto, pe tineFăptura ta-ncinsă cu straie de preț,Urechile tale rotunde și fineȘi șoldul tău cald care tremură-n jeț.Domnița-ntocmită din fum și-ntâmplare,Fecioara cu sufletul … Citește mai mult

George Țărnea – Alba Iulia

de

Întregul desfăcut în treiPrin vămi vremelnice de soartăÎl ţine strâns sub tâmpla ei,La Alba-Iulia, o poartă. Şi dacă trupul său de lemnVeşminte-mpărăteşti nu arePăstrează-n carne primul semnDin prima noastră întrupare. Uniţi am fost de la-nceputSub cerul dintre stâlpii porţiiCare cu grijă ne-a-ncăputŞi nemuririle şi morţii. Deci nici intrarea noastră-n dreptNu ne-am făcut-o din afarăDe vreme … Citește mai mult