Versuri corectate și adnotate
Refren:No no no.. io nu vreau baby să te doară,Ne topim dar nu stem ceară,Și când mă sparg tot fac ca o fiară,Că tu te miști belea ca o cioară. Strofa Killa Fonic:Am filme de milanez o duc în boutique,O îmbrac în versace shukar fără dubii,O duc și la școală că p***a are studii,O plimb … Citește mai mult
Acum figurile de ceară se trezesc în vitrine,schimbă între ele tristețea tot atât de roză ca rinichii,pieptănătura lor foarte îngrijită și costumele pun în gând o rugină,care adoarme glasul pe buzele lor ca o luntre de pescar în ostrov.Ierburi degetele tulbură liniștea,îmi place umilința lor ca o colecție de surâsuri,și amurgul le pune pe umeri … Citește mai mult
La căpătâi i-au pus o lumânare.O viață împietrește, și o cearăCând umbra cade pașnică în seară,Învie steaua ei pâlpâitoare.Din mugur flacăra s-a făcut floare;Obrazul e de zgură. De afarăPrin geam deschis albine glonț zburarăȘi râset de copii jucând la soare.Gândesc la tine, ceară de altar,La florile de unde te-au alesAlbine-n stupi de lut Și de … Citește mai mult
Crampeie de idei neterminate,Și-un zbor de păsări albe și un visȘi cântecul sunat pe jumătateDespre-un tărâm ce încă nu-i descris.Iar liniștea, în cadențare fină,S-a mlădiat smerită peste burgȘi te topești și curgi fără pricină,Felină ceară, dragoste-n amurg.
Fetele, albinele,Au furat sulfinele,Țărână de soare,De pe flori ușoare,Pulberea de lună,De pe mătrăgună,Scrumul de șofran,Nea de mărghiran,De pe izmă-creatăBroboane de ceață,Lână de tămâieȘi smirnă, molâie –Soiuri de luminăFăcută făină.Li se-aștern ca pânzeleToate după prânzele,Și la toate ceasurileTrambele, atrasurile.Cred că va-ncăpeaîntr-un stup și-o stea,Care a venitȘi s-a rătăcitDintr-un roi de sus.Și care disearăE miere și ceară.
Fiecare zi e un dar pentru înțelept.O, de-ar trece aceste zile proaste,aceste șapte vaci slabe. Bărbatul de cearăși femeia de cearăși împăratul de cearăcare lucesc în muzeul de ceară al capitalelorau știut, n-au știut.
Sunt flacără, sunt jar, sunt cearăSunt ca o stea ce strălucește în amurgMerg printre oameni luminândDar nimeni nu mă vede arzândMerg printre ei și mă inundLe văd lacrimile din suflet cum se scurgMă duc să mă ascund, nu vreau să mă afundDar țipetele lor vin și mă străpungVad un preot exorcizândMă-ndepărtez ușor plângând, și ard, … Citește mai mult
În parcul acela imens, într-o seară,oamenii vineți, fără plămâni,scriau lapidar, cu ambele mâini,un cuvânt pe un petec de ceară.Cuvântul acela suna: ftizie.Fiecare însă-l scria diferit,cu același condei de lemn înnegritși-aceeași nesănătoasă beție.Cei ce-așteptau să le vină rândulmureau fără cei dinaintea lor.Ca un pumnal, condeiulse îndrepta spre pieptul tuturor,în locul plămânului sec, străpungându-l.Când oamenii vineți piereau,umbrele … Citește mai mult