Doamne, nu fi năsprliu,
unduiesc din șanț în gard
pentru-o gură de rachiu,
să-mi dau foc dar să nu ard.
Să-mi dau foc, să văd în jur
să fac noaptea ca de var
sar să-mi muște din contur
câini turbati, ca din jaguar.
Când e noaptea tuciurie,
câinii cum să-i fac să tacă?!
Pentru asta dă-mi tărie
o litruță, o bardacă.
Doamne, pivnicer hain,
dă-mi o dușcă, două degetele
din fântâna ta cu vin
tremurat doar de stele.
Doamne, urcă-ți laptele în sân,
vreau un toi sau o cinzeacă
să îmbăt să uit să în-
îngerul din off să-mi tacă.
Doamne, Doamne dă-mi un zeu
îmbibat cu cloroform,
să-l miros și să nu-l beau,
să m-agăț de cer să dorm.
Sensul versurilor
Piesa exprimă disperarea unui om care caută alinare în alcool. Se roagă la divinitate pentru a-i oferi uitare și liniște, chiar dacă asta înseamnă o formă de auto-distrugere controlată.