Mă aflu între credință și tăgadă
Deocamdată îți cer dovezi că exiști, Tată
Cred, dar nu pot, căci am mintea poluată
Era prea deschis să cred, și am ajuns pe calea cealaltă.
Sigur, mă simt atât de singur, între ziduri
Lumea vrea să mă convingă să cred în chipuri
Cioplite, zei falși, inexistenți
Când ce-am vrut eu, a fost un singur semn.
Dă-mi un sens, să înțeleg
De ce de zeci de ani, nu dai, cum pot să mai cred?
Regret, mă enervez, plec, mă întorc, mă rog
Simt că exiști, atunci de ce mă îndoiesc?
Uneori îți cerșesc iertare, și doare
Când din sute de regrete, îndoiala mea crește mai tare
Și uneori mi-e frică și nimeni nu-mi explică
De ce Tatăl meu s-a ascuns, sau nu există.
Ref: Iar când simt că am nevoie Te caut
Uită-Te la copiii tăi, sentimente nu mai au
Uită-Te la mine, Tată, șterge-mi lacrima
Căci m-am pierdut și din nou, în nepăsarea Ta.
Iar când răul mă cuprinde Te caut
Nu te găsesc, prin noapte Te caut, să te găsesc vreau
Uită-Te la mine, Tată, sunt mic, nimic nu-nsemn
Dar de la Tine, nu-ți cer decât un semn.
Suntem oameni, Tată, ne-am născut curioși
Și te căutăm, Tată, devenim păcătoși
Oameni mulți și reci, răi, jegoși
I-ai lăsat la putere, când aveai puterea să-i dai jos.
În cine să credem? Suntem creațiile tale
Ne-ai abandonat pe lume, nu ne dai de mâncare
Sufletu-i hrănit doar din vorbe goale
Și printre animale prădătoare suntem victime clare.
Da, vrem pace, există prea mult rău
Dar simt că tot ce facem e-n cuvântul Tău
Apără-ne, Tată, haul ne înghite
Și bestii pocite, devorează sufletul ca pe vite.
Uneori cred, și nu știu dacă-i bine
Mă gândesc că cei ce mor, sunt salvați de Tine
Tată, tu ne ierți doar că,
Ești nemilos, da, vrei doar binele, și prea ești zelos.
Ref: Iar când simt că am nevoie Te caut
Uită-Te la copiii tăi, sentimente nu mai au
Uită-Te la mine, Tată, șterge-mi lacrima
Căci m-am pierdut și din nou, în nepăsarea Ta.
Iar când răul mă cuprinde Te caut
Nu te găsesc, prin noapte Te caut, să te găsesc vreau
Uită-Te la mine, Tată, sunt mic, nimic nu-nsemn
Dar de la Tine, nu-ți cer decât un semn
Sensul versurilor
Piesa exprimă lupta interioară dintre credință și îndoială, căutarea unui sens divin într-o lume plină de suferință și nedreptate. Vorbitorul se simte abandonat și cere un semn de la divinitate, oscilând între speranță și disperare.