Versuri corectate și adnotate
Într-o nu știu care seară. Refren:Într-o nu știu care searăÎntr-o nu știu care varăÎntr-un nu știu care satSub un nu știu care pat. Mititel cât un cercelStă pitit un șoricelTremurând bietul de elFiindcă aflase dintr-o carte (X2). Refren:.. Nici prea mare dar nici micăStă pitită o pisicăTremurând și ea de fricăFiindcă aflase dintr-o carte (X2). … Citește mai mult
O carte-mi ține-ades tovărășieȘi-a mai rămas pe rândurile ei,Ca pulberea de soare străvezie,Lumina unui gând din ochii tăi.Stau astfel vremea fără s-o mai număr;Mă-nșală visul bun și mă gândescCă-mi urmărești lectura peste umăr,Și, dacă taci, e pentru că citesc.
Mișcat să fie aerul ca-n moară,Grămezi de fructe, toamna mea cu tine,S-avem în fața ochilor colineSă fiu bolnavă și să nu mă doară.Roua în roiuri cadă peste stepe,Mirosul ierbii să trezească sete,Să se adune cai de-un an în ceteOprind în mers căruțele cu iepe.Acelorași tristeți să ținem parte,Să nu ne-ndure dulcea lumii moarteDe sufletul meu … Citește mai mult
Viața mea e ca o carte neatinsă,Nedescrisă, și eu mă întreb de cine o fi scrisă.Cu textul ăla mic, de-abia poți să-l citești,Parcă cineva îmi zicea: Tre’ să înveți să trăiești.Cu un cuvânt greșit ce nu se vede-n exterior,Asta face lent și îți distruge interiorul.Când, mai departe file cu file toate,Am ajuns să rămânem la … Citește mai mult
O carte-mi ține-ades tovărășieși-a mai rămas pe rândurile ei,ca pulberea de soare străvezie,lumina unui gând din ochii tăi.Din când în când, cu buzele-o ating,căldura mâinii tale s-o culeg,și bucurii trecute să-nțelegeu nu-ndrăznesc, de teama să nu plâng.Stau astfel vremea fără s-o mai număr;mă-nșală visul bun și mă gândescca-mi urmărești lectura peste umăr,și, dacă taci, e … Citește mai mult
Un copil, odată, mic ca domnia-ta,Ce-şi iubea părinţii şi îi asculta,Când îi zise tat’său să meargă la şcoală,El plecă, îndată, dar cu mâna goală.– „Unde-ţi este cartea? Ce te nebuneşti?Dascălu-o să-ntrebe: pe ce-i să citeşti?..”Băieţelul, leneş, se tot scărpina,Se-nvârtea prin casă, nu-şt’ ce tot căta.Dar în sfârşit pleacă cu inima rea, –Plângea, sărăcuţul; cartea-i părea … Citește mai mult
Și ce plâns atunci, la gura vetrei, într-o seară cu lungi ploi în mers către oraș, îți stârnea în piept nașterea obscură a graiului:«.. Dintr-un surghiun luminos – mai depărtat ca furtuna ce se rotește – cum să păzesc, Doamne, căile tale?.. Nu-mi vei lăsa decât negurile serii – după ce, o atât de lungă … Citește mai mult
Magheran de pe cetate,Trimite-mi, neicuță, carte,Și pe lună, și pe steleSă-mi scrii, neic-a ta, durere.Când mergi seara la odihnă,Al meu ți-e la inimă,Și la mine-i dorul tău,Neică dragă, tot mereu.Inimioară cu dor greu,Te pot crede numai eu,Că te-aud oftând mereuDupă puișorul meu.
O carte când citeștiApare o floareO carte când citeștiEste sărbătoare.O carte când citeștiDeschizi o fereastrăTe îndrăgosteștiDe marea albastră.
Şi vrăjitorii au zis lui Faraon: „Aici este degetul lui Dumnezeu!” (Exod 8:19a).Îţi duci existenţa-ntr-o lume confuză,Un bâlci saturat de false valori,Iar domnul acestui veac se amuzăCând tu, rătăcit, neavând călăuză,Te zbaţi căutând divine comori.Căci ţi-a ajuns, ca un zvon, la urecheCum că ar fi, printre mulţi „creatori”,Şi lucruri de marcă, lucrări nepereche,De certă valoare, … Citește mai mult