cântec despre mine – Versuri.pro

Walt Whitman - Cântec Despre Mine - 7

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

E cineva fericit când se naște?
Mă grăbesc să-i informez și pe el și pe ea
că la fel de fericit e unul care moare
și eu știu asta.
Eu trec pragul morții cu cel care pleacă
și-l trec înapoi cu noul născut la prima scăldătoare,
eu nu-s doar acela cuprins între pălărie și ghete,
Și observ felurite lucruri, nu-s două la fel
și fiecare-i bun în felul său,
Pământu-i bun și bunele stele și toate
cele bune din sateliții lor.
Eu nu sunt pământ, nici satelit al
vreunui pământ,
Eu sunt ortacul și tovarășul neamurilor
toate la fel de nepătrunse și nemuritoare ca mine,
(Ele nu știu cât sunt, dar eu știu.).
Fiecare soi e pentru sine și-al său, pentru mine
și-ai mei sunt masculinul și femininul,
Pentru mine sunt cei ce-au fost băieți
și iubesc femei,
Pentru mine bărbatul semeț care simte
cât de tare ustură rana insultei,
Pentru mine ibovnica și fata bătrână,
pentru mine mamele și mamele mamelor,
Pentru mine buzele care-au surâs și ochii
care au plâns,
Pentru mine copiii și cei ce fac copii.
Dezbrăcați-vă! nu sunteți vinovați în ochii mei,
nici disprețuiți, nici dați la rebut,
Văd și prin mătase și prin bumbac
dacă sunteți voi sau nu sunteți,
Vă dau târcoale, tenace, neobosit și receptiv,
și nu mă pot smulge de-aici.

Walt Whitman - Cântec Despre Mine - 50

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Am ceva în mine – nu știu ce poate fi – dar
știu că-i în mine.
Mă frământ și mă trec sudori – apoi trupul
mi-e calm și sătul,
Dorm – un somn lung.
Nu știu – n-am nume – e o vorbă ce nu se rostește,
Nici un dicționar n-o arată, nici o zicală, nici
un simbol.
Se leagănă pe ceva mai imens decât globul terestru
pe care mă legăn,
Pentru acel neștiut geneza cu drag mă trezește
și-n brațe mă ia.
Puteam, pesemne, să vă spun mai mult. Mai
încerc! Eu pledez pentru frați și surori,
Înțelesu-m-ați voi, fraților și surori ale mele?
Acel neștiut nu e haos, nu-i moarte – e formă,
unire și scop – este viață eternă – e
Fericirea.

Walt Whitman - Cântec Despre Mine - 16

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Eu sunt al celor vârstnici și al celor nevârstnici,
al celor cu duh și al săracilor cu duhul,
De nimeni nu-mi pasă și mereu eu am grijă de toți,
Matern și patern deopotrivă și prunc și bărbat,
Încărcat de materie primă și de materie rafinată,
Aparțin unei națiuni din mai multe națiuni,
cea mai mare deopotrivă cu cea mai mică,
Om din sud la fel cum sunt din nord, trăiesc
ca pașnicul plantator bucuros de oaspeți
de pe malul Oconnei,
Sunt negustorul yancheu cu tălpi bune și iuți
pe drumul negoțului său,
Un kentuckyanan bătând văile, în jambierele mele
de căprioară,
sunt din Louisiana, precum sunt georgian,
Barcagiu pe lacuri, prin golfuri, pe coastă,
în Indiana, Wisconsin, Ohio;
Sunt la mine-acasă, canadian cu rachete-n picioare
prin zăpezi, sau cu pescarii din Terra Nova,
Acasă, cu flota de bărci pe gheță trăgând
la vele și la saule cu ceilalți,
Acasă, pe colinele din Vermont, în pădurile din Maine
sau într-un ranch texan,
Sunt tovarăș cu cei din California și tovarăș
al oamenilor liberi din nord-vest
(îmi place statura lor mare),
Tovarăș cu plutașii, cu cărbunarii, cu toți
cei care vă dau mâna și vă îmbie
la un pahar și la o-mbucătură,
Școlar al celor neînvățați și învățător al preaînvățaților,
Novice, debutând cu o experiență de un miliard de ani,
Sunt de toate culorile și din toate castele,
de toate rangurile și de toate religiile,
țăran, muncitor, artist, gentleman, marinar, quaker,
Deținut, aventurier, mardeiaș, avocat, medic, preot,
Rezist la orice, în afară de propria-mi diversitate,
Respir aerul, dar rămâne destul pentru oricine,
Nu-mi dau importanță, sunt pe locul meu.
(Molia și icrele peștelui sunt pe locurile lor.
Sorii luminoși, pe care-i văd, și cei întunecați,
pe care nu-i pot vedea, sunt pe locurile lor.
Palpabilul șade la locul lui și cel neatins
este la locul său.)

Walt Whitman - Cântec Despre Mine - 38

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Destul! Destul! Destul!
M-am cufundat într-un soi de uitare. Îndărăt!
Dați-mi timp să-mi adun mintea zguduită din
adormire, din visuri, din genuni,
Mă aflu la marginea erorii comune.
Cum aș putea uita bătaia de joc și ocara!
Cum aș putea uita nesecatele lacrimi, loviturile de
harapnic și bâtă!
Cum aș putea privi liniștit calvarul acesta al meu
și cununa de spini sângerândă!
Acum lămurit îmi aduc aminte,
Reiau acest fir întrerupt,
Mormântul de piatră înmulțește ce i s-a
încredințat
Leșurile se scoală, rănile se închid, ștreangurile se
desfac de pe mine și cad.
Înaintez imediat înarmat ca o forță supremă, fac
parte dintr-o interminabilă procesiune
obștească.
Noi parcurgem uscatul și coasta, străbatem
toate frontierele,
Rapide, atelajele noastre ocolesc pământul.
Florile pe care le purtăm la pălărie au înflorit de
mii de ani!.
Discipoli, un salut pentru voi! Apropiați-vă!
Continuați să țineți răbojul, continuați să puneți
întrebări.

Walt Whitman - Cântec Despre Mine - 52

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Șoimul cu trupul pătat asupra-mi se lasă și
mă-nvinuiește, se plânge de vorbăria și
lenea-mi.
Dar aidoma lui sunt de aprig, ca și el sunt de
intraductibil,
Chiuitul barbar mi-l arunc, să răsune peste
acoperișurile lumii.
Ultimul sclipăt al zilei mai zăbovește pentru mine,
Îmi proiectează chipul adevărat pe întinsa pustie
cuprinsă de umbre,
Mă ademenește spre ceața asfințitului.
Mă depărtez ca aerul, îmi scutur părul alb către
astrul ce scapătă,
Îmi las carnea vârtej să mi-o soarbă dantela
spumoaselor creste.
Mă las moștenire țărânei ca să cresc din iarba pe
care-o iubesc,
De vreți să mă găsiți de-acum încolo, căutați-mă
sub tălpile ghetelor voastre.
Cu greu veți afla cine sunt și-nsemn,
Dar eu totuși voi fi pentru voi sănătate,
Și sângele vostru-l voi face mai pur și mai tare.
La-ntâia încercare de n-ați izbutit să m-ajungeți,
nu pierdeți nădejdea,
Dacă nu mă găsiți într-un loc, căutați-mă
într-altul,
Eu undeva m-am oprit și v-aștept.

Walt Whitman - Cântec Despre Mine - 8

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Micuțul doarme-n leagănul lui,
Ridic pânza de voal și-l privesc îndelung
și-n tăcere alung cu mâna o muscă.
Adolescentul și fetița îmbujorată aleargă
și se hârjonesc printre tufele dealului,
De sus îi urmăresc cu privirea.
Sinucigașul e-ntins cât e de lung pe
podeaua însângerată a odăii,
Mă uit la cadavrul cu păr năclăit și
iau notă unde a căzut pistolul.
Pavajul străzii, roțile camioanelor, târșâitul
tălpii pantofilor, glasul pietonilor,
Omnibusul greoi, conductorul cu degetul ridicat întrebător,
bocănitul cailor potcoviți pe pardoseala de granit,
Săniile, zurgălăii, glumele strigate,
plesnetul bulgărilor de zăpadă,
Uralele pentru favoriții poporului și furia celor
răzvrătiți,
Ambulanța cu perdelele trase ducând un bolnav la
spital,
Întâlnirea față-n față dintre dușmani, înjurătura,
loviturile și căderea,
Mulțimea agitată, polițaiul cu steaua-n piept
croindu-și repede drum spre centrul gloatei,
Clădirile de piatră întorcând impasibile ecoul,
Gemetele celor supraalimentați sau subnutriți,
căzând loviți de insolație sau de colici,
Țipătul femeilor cuprinse brusc de durerile facerii,
grăbind să nască la ele acasă,
Vorbele spuse sau nespuse care vibrează mereu,
urletele reținute de ochii lumii,
Arestarea criminalilor, semnele de trufie, propunerile
rușinoase primite sau respinse cu buzele crispate,
La toate acestea iau seama, la spectacolul lor, sau
la rezonanța lor –
Eu vin și plec.

Walt Whitman - Cântec Despre Mine - 22

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Tu, mare! Mă dăruiesc și ție deopotrivă,
înțelege ce vrei,
Zăresc de pe plajă degetele tale-ncovoiate,
făcându-mi semn să m-apropii,
Înțeleg că nu vrei să pleci-ndărăt mai înainte
de a mă fi simțit,
Trebuie să facem un tur împreună, mă dezbrac,
du-mă repede, să mă vadă pământul,
Așază-mă între pernele tale și fă-mă s-ațipesc
în leagănul tău,
Îmbăiază-mă-n spuma ta amoroasă,
eu te pot răsplăti la fel.
Mare larg desfășurată pe țărmuri,
Mare care răsufli cu adânci și convulsive răsuflări,
Mare dătătoare de viață și darnică-n morminte
neatinsă de sapă și lopată dar pururi deschise,
Urlătoare și născătoare de furtuni, capricioasă
și delicioasă mare,
Sunt parte integrantă din tine și eu am faza mea
și cuprind toate fazele.
Particip la flux și reflux, eu, ațâțătorul
la ura și împăcarea
Amanților care dorm unul în brațele celuilalt.
Eu sunt cel ce eliberează certificate de simpatie,
(Oare întocmi-voi lista obiectelor din casă,
uitând să trec și casa-n care sunt?).
Nu sunt numai poetul bunătății, eu nu refuz
să fiu și poetul răutății.
Ce-i toată vorbăria asta despre virtute și viciu?
Răul mă-nginge-n acțiune, și reforma răului
mă-npinge-n acțiune, eu stau indiferent,
Nu sunt din specia respingătorilor și a cenzorilor,
Eu ud la rădăcină tot ce crește.
V-ați temut vreodată că repetarea fecundării
provoacă dureri de gâlci?
Ați crezut vreodată că legile universului sideral
ar trebui să fie rulate-n discuție și amendate?.
Eu îmi dau seama că fiecare talger al balanței
îl contrabalansează pe celălalt,
Că o doctrină maleabilă e un sprijin la fel de
puternic ca o doctrină fixă,
Că faptele și cugetările zilei de azi ne vor trezi
la ceasul plecării de mâine dimineață.
Minutul acesta-i ajuns până la mine
prin zecile de miliarde de ani petrecuți,
Nimic nu-i mai bun decât el acum și aici.
Orice s-a purtat bine-n trecut, ori se poartă azi bine
nu-i nici un miracol,
Miracol e pururi și pururi cum poate să fie
un om mișel sau fără credință.

Walt Whitman - Cântec Despre Mine - 18

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Vin cu fanfara, cu alămurile și cu tobele mele,
Nu cânt marșuri pentru cei victorioși,
cânt marșuri pentru cei cuceriți și pentru cei uciși.
Auzit-ați ce bine e să fii câștigătorul zilei?
Eu spun că-i la fel de bine să pierzi,
bătăliile se pierd în același spirit în care
sunt câștigate.
Bat toba pentru cei morți,
Suflu-n trompetă și sun pentru ei
cântările mele cele mai tari și cele mai vesele.
Vivat, pentru cei înfrânți!
Și pentru navele de război scufundate!
Și pentru cei ce s-au înecat cu ele.
Și pentru toți generalii care-au pierdut bătălii
Și pentru toți eroii răpuși!
Și pentru nenumărații eroi necunoscuți,
la fel de mari cu cei mai mari eroi cunoscuți!

Walt Whitman - Cântec Despre Mine - 14

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Gâscanul de baltă își conduce cârdul
prin noaptea rece,
Ya-honk strigă el, și țipătul lui îmi răsună
ca o chemare la drum,
Deșteptul socoate că-i fără-nțeles, dar eu
trag cu urechea atent
Și-i aflu-nțelesul acolo-n văzduhu-nghețat.
Elanul nordic cu copita ascuțită,
pisica din pervaz,
pițigoiul cu capișon negru,
câinele preriei,
Purceii guițând subțirel cu râtul în ugere,
Curca cu puii adăpostiți sub aripile ude,
Și în ei toți ca și în mine văd legea străveche.
Simțiri însutite stârnește-n pământul jilav
urma pasului meu,
Oricât aș vrea, eu nu le pot descrie.
Sunt îndrăgostit de tot ce crește-n aer liber,
De oamenii care trăiesc printre vite și care au
gustul oceanului și al pădurii,
De cei care construiesc și pilotează corăbii,
de cei ce dau cu toporul și târnăcopul,
de cei ce strunesc caii,
Pot să mănânc și să dorm cu ei săptămâni și
săptămâni de-a rândul.
Tot ce-i mai obișnuit, mai lesne, mai ieftin,
mai aproape sunt Eu,
Eu încercându-mi norocul, risipindu-mă-n așteptări,
Împodobit să mă dărui primului venit,
Fără să pretind cerului să se pogoare asupră-mi
Dar împărtășindu-l cu toții de-a pururi slobod.

Walt Whitman - Cântec Despre Mine - 5

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Eu cred în tine, inima mea, celălalt eu
nu trebuie să se ploconească-n fața ta;
Și nici tu în fața lui.
Tolănește-te pe iarbă cu mine, scoate-ți
tăcerea din gâtlej,
Nu vorbe, nu muzică sau rime doresc eu –
nici politeți, nici conferințe,
oricât de bune;
Numai legănatul tău îmi place, murmurul
glasului tău voalat.
Mi-aduc aminte, inima mea, noi doi
alungiți în transparența dimineții de vară;
Cum ți-ai rezemat capul de coapsa mea
și încet ți-ai întors fața către mine
Și desfăcându-mi cămașa deasupra sternului
ți-ai înfipt limba adânc în pieptul meu gol
Și te-ai întins până mi-ai simțit barba
și până mi-ai cuprins tălpile.
Repede izbucni și se revărsă împrejurul meu
pacea și cunoașterea care trece peste
toate disputele de pe pământ;
Și știu că mâna lui Dumnezeu este făgăduiala
mâinii mele,
Și că duhul lui sfânt este frate cu-al meu,
Și că toți bărbații de la facerea lumii încoace
sunt frați de-ai mei, iar femeile
surori iubite ale mele;
Și că iubirea este structura creațiunii,
Și infinită-i frunza și iarba, înverzită
sau ofilită pe câmpii;
Și furnicile brune printre micile lor
sonde subterane;
Și mușchiul de pe gardul cotit ca omida și
mormanul de pietre, socul, ochiul-boului
și floarea de băcan.