cancer – Versuri.pro

Stromae - Quand C'est

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Da, ne cunoaștem bine.
Ai încercat s-o iei pe mama, huh?
Ai început cu sânii ei,
Și apoi cu plămânii tatălui meu. Îți amintești?
[Refren]
Cancer~ cancer. Spune-mi când.
Cancer~ cancer. Cine e următorul?
Cancer~ cancer. Spune-mi când.
Cancer~ cancer. Cine e următorul?
Ataci copii mici.
Într-adevăr, nimic nu te poate opri.
Încetează de a te preface inocent
Pe pachetele de țigări
„Fumatul ucide” Ce surpriză. Dar tu ajuți?
[Refren]
Cancer~ cancer. Spune-mi când.
Cancer~ cancer. Cine e următorul?
Cancer~ cancer. Spune-mi când.
Cancer~ cancer. Cine e următorul?
Cancer. Cancer. Când vei lua o pauză?
Cancer. Cancer. Când te gândești la asta?
Cancer. Cancer. Va fi o pauză pentru noi.
Cancer. Cancer. Când îți vei opri avansările?
[Refren]
Cancer~ cancer. Spune-mi când.
Cancer~ cancer. Cine e următorul?
Cancer~ cancer. Spune-mi când.
Cancer~ cancer. Cine e următorul?

Xer - Maya

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Maya e frumoasă și are 6 anișori,
Povestea ei începe cu teamă și cu fiori.
Nu vreau să v-antristez, dar voi duce mai departe
O poveste cu lacrimi și plânsete în fiecare noapte.
Părinții ei nu i-au dăruit un frate,
Datorită banilor nu aveau posibilitate.
Abia îi pot oferi ei puțină carte
Și o bucată de pâine care deja era pe terminate.
Pentru o clipă, părea o familie destul de fericită,
Chiar dacă nu aveau bani, aveau speranță nesfârșită.
Nu era nimeni care să le poată prezice
Ce se va întâmpla cu această fetiță mică.
Copilul începuse să aibă grețuri și să-i fie rău,
Abia își mai putea ține lacrimile-n frâu.
Au dus-o la spital, unde-un doctor spunându-le
Rezultatul analizelor ce avea să îi cutremure.
Mama a izbucnit în lacrimi îngrozită,
Tatăl a încremenit, nu știa ce să mai zică.
Maya avea cancer în prima fază,
Acum un necaz mare pe părinți se apasă.
Cancerele depistate în stadii avansate
Sau netratate evoluează încet către moarte.
Cancerul fiind una dintre bolile nevindecate
Și principalele cauze de deces în țările dezvoltate.
Părinții acesteia, cuprinși de disperare,
Au făcut toate testele necesare,
Eforturi radicale să o poată ține în spitale,
Împrumuturi și enorm de multă încurajare.
După câteva luni de tratamente avansate,
Fetița era ținută în viață de niște aparate.
Părinții disperați știau că nu e sănătoasă,
Le-au zis și medicii că nu are nicio șansă..
…………………..
Într-o zi tatăl ei i-a propus mamei
Să vândă ce mai au să o scoată pe Maia din spitale.
Știau că e ultima lor șansă de salvare,
Așa că și-au vândut casa și-acum stau la fratele mai mare.
Cu ea de mână s-au dus în altă țară,
Că mulți le-au zis: „Bai, tratați-o afară!”
Și-au găsit medici ce le-au redat speranța
Că copilul lor se va face bine cu siguranță.
A intrat la terapie și noile metode dădeau roade,
Maya începuse să se pună încet pe roate.
Râdea și vorbea cu ceilalți din jur,
Avea o strălucire în ochi și un zâmbet pur.
A trecut un an și a scăpat de această boală,
A ieșit din spital și mergea din nou la școală.
Părinții erau împliniți și-i mulțumeau lui Dumnezeu
Că a fost alături de ei când le-a fost cel mai greu.
Le-a fost greu o perioadă, dar acum e totul bine,
Am fost și eu în locul lor, pot să zic, nu mi-e rușine.
Cu voință și curaj o să scapi de toate,
Ce-ți face omul singur, nici dracul nu poate desface.
Asta e povestea ei peste care a trecut,
A fost puternică și a îndurat mult.
Bineînțeles, nu o să scriu o carte,
O să spun povestea asta mai departe.
Și nu uita cuvântul ce chiar El ni-l spune:
Necazuri și ispite vom întâlni în lume,
La greutăți noi toți vom fi chemați,
V-am spus aceste lucruri, dar acum nu vă-nspăimântați.

My Chemical Romance - Cancer (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Întoarce-te,
dacă poți adu-mi un pahar cu apă
pentru că buzele mele sunt uscate și crăpate
sun-o pe mătușa Marie
ajut-o să-mi adune toate lucrurile
și să le îngroape
în toate culorile mele favorite
frații și surorile mele
încă nu te voi săruta
pentru că cea mai grea parte dintre toate este să te las.
Acum întoarce-te
pentru că îmi pare rău să văd că tot părul meu mi-a abandonat corpul
oh, agonia mea
știu că niciodată nu mă voi căsători
dar sunt doar plin de apă de la chimioterapie
dar număr zilele care le mai am de trăit.
eu știu că nu voi mai trăi
și doar sper că știi
că dacă îmi vei spune (îmi vei spune)
la revedere azi (la revedere azi)
te-aș ruga să fie adevărat (pentru că te-aș ruga să fie adevărat)
pentru că cea mai grea parte dintre toate este să te las.
Pentru că cea mai grea parte dintre toate
este să te las

Mircea Dinescu - Buldozerul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

La ce folosesc prietenii
când plictisit într-o dimineață deschizi butoanele aragazului
să încălzești ceaiul
și cu chibritul în mână
ezitând
te joci dintr-o dată cu moartea?
Ei opun totdeauna cancerului o pungă cu portocale
ei sunt dispuși multă vreme să te vorbească de bine
sparg câteodată un pahar în amintirea ta
îți donează 100 de grame de sânge
pe care ți-l vor scoate-n obraz la prima beție
îți pierd imaginea într-un lan de trestii de zahăr
până cancerul se dovedește a nu fi cancer
și mirarea se schimbă în dezamăgire
și însănătoșirea începe să ți se pară dubioasă și de prost gust
și tot ce te va mai mișca de aici înainte
ce te va mișca într-adevăr
nu va fi nici bătaia ceasului
nici muzica
nici libertatea
ci doar buldozerul
care îți mișcă scaunul

Cedry2K - Cancer (Cu Axes și Aforic)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

[Axes]
Comută pe 33 de rotații, reglează greutatea pe braț
Îmi zic toți frații coae schimbă dracu’ doza că ai deja 6 sectoare ostatice, pe citostatice
Efectele-s dramatice
Dar ei nu înțeleg, că nu-i nici FaiboX, nu-s nici eu, cred că-i Dumnezeu
Că e cancer sub orașu’ meu
Berceniu’ scuipă sânge să-l înece pe lacheu
Dacă n-ai c***ie? supeleu? , ține de bara din troleu
Soldații sunt cu ochii în 77, noapte de noapte
Vorbesc în șoapte despre fapte, deci dacă preferi să gafezi, preface-te că nu-i vezi
Comentezi, și te aventurezi, pregătește-te să descartezi orice bun
Urmărita-ne, că s-au tripat leucocitele și se înmulțesc nenorocitele, și-au scos și cuțitele
Strânge tare din dinți și nu mai plânge, acum știe toată lumea că ai strada în sânge.
Refren: Ascute-ți săbiile sau pune-le în teci
Spovedește-te sau suferă în veci
Spune-ne deci câte zeci, sute de sâmbete nu le petreci cu suflete seci ce se ascund după zâmbete reci.
[Aforic]
Viața e o cobră, ce mușcă-adânc,
Rămân indiferent ca paznicii în morgă
Decelerat de ceilalți, sunt degerat liric
Decedat, cu 10 frați de vreme secerați
Visăm la rații, avem formații
Ne vezi în club, cu un pahar gol făcând pe sparții,
Fața tatii, dacă nu ai ce să îi dai, combin-o ca îți iei bugatti
Mai nou drogații sunt foști copii cuminți cu medii mari, îi vezi în bar
Vorbind de gen, dar de fapt vrei nu vrei îi ai, odată cu trecerea vremii
Șerpii veninoși, cu ochii scoși atacă, covorul roșu poartă genii
De la început, te-am văzut cum ai crescut
De la lance, scut, la ganja cu mc-ii în dacia
E cancer sub orașul meu, și tocmai d-aia, îmi umplu foaia.
Refren: Ascute-ți săbiile sau pune-le în teci
Spovedește-te sau suferă în veci
Spune-ne deci câte zeci, sute de sâmbete nu le petreci cu suflete seci ce se ascund după zâmbete reci.
[Cedry2k]
E cancer sub orașul meu
Te văd cum mori încet, mâncat de stres, excese și tumori și mă întreb
Oare cum am crescut, când văd copii obsedați de counter și îndopați cu fast-food
Și alte atâtea c***i sintetice
Răsăritu’ e acolo, cu mii de neoane puternice
Orașul expiră otravă, dar românul e un sclav, ce nu-și permite să-și supere stăpânu’
Candidați pozând pervers pentru panouri publicitare, ce fac și mai trist tabloul
Instituind și sfidând embargouri, debarcând bibelouri, pe tocuri în cazinouri
Criminali periculoși în bungalouri
Triviali scârboși alimentând argoul
Pe străzi orbite de clădiri mari de birouri
Ce ascund contabili creieriști ce-ncearcă să ascundă zerouri, de parcă n-ar fi scris stiloul
Birouri pline de tarfe penale, ce se ascund în secretare și joacă tare, ascunzând secrete murdare în sertare, ca atare.
Refren: Ascute-ți săbiile sau pune-le în teci
Spovedește-te sau suferă în veci
Spune-ne deci câte zeci, sute de sâmbete nu le petreci cu suflete seci ce se ascund după zâmbete reci, E CANCER.

Cedry2K feat Axes Si Aforic - Cancer

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

[Axes]
Comută pe 33 de rotații, reglează greutatea pe braț
Îmi zic toți frații coae schimbă dracu’ doza că ai deja 6 sectoare ostatice, pe citostatice
Efectele-s dramatice
Dar ei nu înțeleg, că nu-i nici FaiboX, nu-s nici eu, cred că-i Dumnezeu
Că e cancer sub orașu’ meu
Berceniu’ scuipă sânge să-l înece pe lacheu
Dacă n-ai coae sub peleu, ține de bara din troleu
Soldații sunt cu ochii în 77, noapte de noapte
Vorbesc în șoapte despre fapte, deci dacă preferi să gafezi, preface-te că nu-i vezi
Comentezi, și te aventurezi, pregătește-te să decartezi orice bunuri
Mărită-le, că s-au tripat leucocitele și se înmulțesc nenorocitele, și-au scos și cuțitele
Strânge tare din dinți și nu mai plânge, acuma știe toată lumea că ai strada în sânge.
Refren: Ascute-ți săbiile sau pune-le în teci
Spovedește-te sau suferă în veci
Spune-ne deci câte zeci, sute de sâmbete nu le petreci cu suflete seci ce se ascund după zâmbete reci.
[Aforic]
Viața e o cobră, ce mușcă-adânc,
Rămân indiferent ca paznicii în morgă
Decelerat de ceilalți, sunt degerat liric
Decedat, cu 10 frați de vreme secerați
Visăm la rații, avem formații
Ne vezi prin club, cu un pahar gol făcând pe sparții,
Fata tatii, dacă nu ai ce să îi dai, combin-o ca îți iei Bugatti
Mai nou drogații sunt foști copii cuminți cu medii mari, îi vezi în bar
Vorbind de gen, dar de fapt vrei nu vrei îi ai, odată cu trecerea vremii
Șerpii veninoși, cu ochii scoși atacă, covorul roșu poartă genii
De la început, te-am văzut cum ai crescut
De la lance, scut, la ganja cu MC în Dacia
E cancer sub orașul meu, și tocmai d-aia, îmi umplu foaia.
Refren: Ascute-ți săbiile sau pune-le în teci
Spovedește-te sau suferă în veci
Spune-ne deci câte zeci, sute de sâmbete nu le petreci cu suflete seci ce se ascund după zâmbete reci.
[Cedry2k]
E cancer sub orașul meu
Te văd cum mori încet, mâncat de stres, excese și tumori și mă întreb
Oare cum am crescut? Când văd copii obsedați de Counter și îndopați cu fast-food
Și alte atâtea c***i sintetice
Răsăritu’ e acolo, locuit de neoane puternice
Orașul expiră otravă, dar românul e un sclav, ce nu-și permite să-și supere stăpânu’
Candidați pozând pervers pentru panouri publicitare, ce fac și mai trist tabloul
Instituind și sfidând embargouri, debarcând bibelouri, pe tocuri în cazinouri
Criminali periculoși îmi pun garouri
Triviali scârboși alimentând argoul
Pe străzi umbrite de clădiri mari de birouri
Ce ascund contabili creieriști ce-ncearcă să ascundă zerouri, de parcă n-ar fi scris stiloul
Birouri pline de tarfe penale, ce se ascund în secretare și joacă tare, ascunzând secrete murdare în sertare.. ca atare.
Refren: Ascute-ți săbiile sau pune-le în teci
Spovedește-te sau suferă în veci
Spune-ne deci câte zeci, sute de sâmbete nu le petreci cu suflete seci ce se ascund după zâmbete reci, E CANCER

Anne Sexton - Purtătorii de Copii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Jean, moartea se apropie de noi toți,
lovindu-și aripile îngrozitoare la noi
iar aripile lipicioase ne târăște pe nas.
Copiii noștri tremură în pătuțurile de vârstă adolescentă,
vârtejind pe degetul mare sau pe o motocicletă,
a mea a fost împinsă să râdă un cancer de stilbestrol
Am trecut ca hemofilia,
sau a ta în clasa a șaptea, cu splina ei
lovit de fasciculul de echilibru.
Și noi, mamele, ne-am prăbușit și am zburat
cu aducerea lor departe
nu pot face nimic acum decât să mă rog.
Să-i punem pe cei trei copii ai tăi
și cei doi copii ai mei,
vârste cuprinse între unsprezece și douăzeci și unu,
și trimite-i într-o mare plasă de aer până la Dumnezeu,
cu multe timbre, e-mailuri reale,
și semne uriașe atașate:
MANIPULARE SPECIALĂ.
NU STAPLAȚI, PLIAȚI SAU MUTILAȚI!
Și poate El va observa
și treceți un psalm peste ele
pentru păstrarea în siguranță pentru un întreg,
pentru o întreagă durată de viață condamnată de Dumnezeu.
Și nici măcar un înger încurcat o va face
aruncă o privire spre noi în gaura noastră de vulpe.
Și El nu va avea timp
să trimitem un oculeț de rugăciune pentru noi,
chestia maternă a noastră,
în timp ce scurgem în supă
și se îneacă
în îngrijorarea care sărbătorește în noi,
ca nu cumva copiii noștri
du-te atât de repede
ei merg.

A. U. G. - Lobotomia și Cancerul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Am în spate iadul casei, ghinion, pute-a manele
Sau putea să dispară ca și cancerul de piele
Dicta, băi, jucai rapu’, a murit de tot
Te rog nu fi necrofil, sau măcar deschide botu.
Că sinceritatea mea, banal, e bombă cu protoni
Care face atmosferă ca azotul.. la concertul meu
De surdo-muți.. mă asculți sau mă frămânți?
Că io nu sunt Brad (bread) cel Pitt să fug după Moși (Mosh) tâmpiți.
Dacă explodați și voi ca vulcanul meu din cur
Fac o „Termo-fuziune” și vă contopesc la frig
Sau vă ard pe toți la rece-n vid, c-aveți un vocabular
Format din 10 cuvinte și un pleonasm dual.
.. omu’ meu și-o arde mainstream-renegare
Și e dislexic omu’ meu de nu știe menstruație
.. sunt o cale de ieșire ca și țeava de la Remington
Omu’ Kurt post-mortem știe..
Lasă chinul meu să vină că io nu stau în cochilie
C-o chelie nu-i cochetă dac-ai cancer, băi Ilie
Lasă boxa aia tare zici că-i mă-ta care țipă
Când se trage conținutul de dinții aflați în față.
De la un timp nu mai are sens ce scriu, știu
Bomba e aproape, doar am uitat parola, lasă-mă să gândesc lin
.. e genetic să mai uiți
E tot carantină dacă-nchizi ochii și-asculți.
Rx2: Trage omu’ meu de frână, vrea s-ajungă-n punctul B
A lăsat de mult în spate, C-ul cuatinc dispare
Capitala destinației urlă groaznic de durere
De-aia plec cu scârba-n gât și-omu’ meu primind sechele.
Nu conduc vreo revoluție, io conduc numai revolte
Dau cu biciu-n stânga-dreapta, nu omor, băi, Don Quijote
Io sunt adeptul torturii, mulțumesc, omul meu mă crede prost
Dar moartea-i plictisitoare (și..).
Omu’ meu mă duce-n spate, dar pe-acolo măturai
Mă, tu n-ai idei finite ca un Cărtărescu,
Stai, io nu fac versuri bune, eu le fac microb
Vede omu’ meu în față numai iadul și-un izvor.
Rx3: Trage omu’ meu de frână, vrea s-ajungă-n punctul B
A lăsat de mult în spate, C-ul cuatinc dispare
Capitala destinației urlă groaznic de durere
De-aia plec cu scârba-n gât și-omu’ meu primind sechele.
Rx2: Dacă tot vrei să mă chemi, cheamă-ți tot timpul pierdut
Dacă tot vrei să mă uiți, uită-te unde-ai ajuns
Dacă tot vrei să m-asculți, uită tot ce ai știut
Dacă tot vrei să mă crezi, nu cred că ți-ar fi plăcut