Xer – Maya

Maya e frumoasă și are 6 anișori,
Povestea ei începe cu teamă și cu fiori.
Nu vreau să v-antristez, dar voi duce mai departe
O poveste cu lacrimi și plânsete în fiecare noapte.
Părinții ei nu i-au dăruit un frate,
Datorită banilor nu aveau posibilitate.
Abia îi pot oferi ei puțină carte
Și o bucată de pâine care deja era pe terminate.
Pentru o clipă, părea o familie destul de fericită,
Chiar dacă nu aveau bani, aveau speranță nesfârșită.
Nu era nimeni care să le poată prezice
Ce se va întâmpla cu această fetiță mică.
Copilul începuse să aibă grețuri și să-i fie rău,
Abia își mai putea ține lacrimile-n frâu.
Au dus-o la spital, unde-un doctor spunându-le
Rezultatul analizelor ce avea să îi cutremure.
Mama a izbucnit în lacrimi îngrozită,
Tatăl a încremenit, nu știa ce să mai zică.
Maya avea cancer în prima fază,
Acum un necaz mare pe părinți se apasă.
Cancerele depistate în stadii avansate
Sau netratate evoluează încet către moarte.
Cancerul fiind una dintre bolile nevindecate
Și principalele cauze de deces în țările dezvoltate.
Părinții acesteia, cuprinși de disperare,
Au făcut toate testele necesare,
Eforturi radicale să o poată ține în spitale,
Împrumuturi și enorm de multă încurajare.
După câteva luni de tratamente avansate,
Fetița era ținută în viață de niște aparate.
Părinții disperați știau că nu e sănătoasă,
Le-au zis și medicii că nu are nicio șansă..
…………………..
Într-o zi tatăl ei i-a propus mamei
Să vândă ce mai au să o scoată pe Maia din spitale.
Știau că e ultima lor șansă de salvare,
Așa că și-au vândut casa și-acum stau la fratele mai mare.
Cu ea de mână s-au dus în altă țară,
Că mulți le-au zis: „Bai, tratați-o afară!”
Și-au găsit medici ce le-au redat speranța
Că copilul lor se va face bine cu siguranță.
A intrat la terapie și noile metode dădeau roade,
Maya începuse să se pună încet pe roate.
Râdea și vorbea cu ceilalți din jur,
Avea o strălucire în ochi și un zâmbet pur.
A trecut un an și a scăpat de această boală,
A ieșit din spital și mergea din nou la școală.
Părinții erau împliniți și-i mulțumeau lui Dumnezeu
Că a fost alături de ei când le-a fost cel mai greu.
Le-a fost greu o perioadă, dar acum e totul bine,
Am fost și eu în locul lor, pot să zic, nu mi-e rușine.
Cu voință și curaj o să scapi de toate,
Ce-ți face omul singur, nici dracul nu poate desface.
Asta e povestea ei peste care a trecut,
A fost puternică și a îndurat mult.
Bineînțeles, nu o să scriu o carte,
O să spun povestea asta mai departe.
Și nu uita cuvântul ce chiar El ni-l spune:
Necazuri și ispite vom întâlni în lume,
La greutăți noi toți vom fi chemați,
V-am spus aceste lucruri, dar acum nu vă-nspăimântați.