Jean, moartea se apropie de noi toți,
lovindu-și aripile îngrozitoare la noi
iar aripile lipicioase ne târăște pe nas.
Copiii noștri tremură în pătuțurile de vârstă adolescentă,
vârtejind pe degetul mare sau pe o motocicletă,
a mea a fost împinsă să râdă un cancer de stilbestrol
Am trecut ca hemofilia,
sau a ta în clasa a șaptea, cu splina ei
lovit de fasciculul de echilibru.
Și noi, mamele, ne-am prăbușit și am zburat
cu aducerea lor departe
nu pot face nimic acum decât să mă rog.
Să-i punem pe cei trei copii ai tăi
și cei doi copii ai mei,
vârste cuprinse între unsprezece și douăzeci și unu,
și trimite-i într-o mare plasă de aer până la Dumnezeu,
cu multe timbre, e-mailuri reale,
și semne uriașe atașate:
MANIPULARE SPECIALĂ.
NU STAPLAȚI, PLIAȚI SAU MUTILAȚI!
Și poate El va observa
și treceți un psalm peste ele
pentru păstrarea în siguranță pentru un întreg,
pentru o întreagă durată de viață condamnată de Dumnezeu.
Și nici măcar un înger încurcat o va face
aruncă o privire spre noi în gaura noastră de vulpe.
Și El nu va avea timp
să trimitem un oculeț de rugăciune pentru noi,
chestia maternă a noastră,
în timp ce scurgem în supă
și se îneacă
în îngrijorarea care sărbătorește în noi,
ca nu cumva copiii noștri
du-te atât de repede
ei merg.
Sensul versurilor
Piesa exprimă disperarea unei mame în fața pericolelor care îi amenință copiii. Ea se roagă pentru protecția lor, simțindu-se neputincioasă în fața destinului.