A. U. G. – Lobotomia și Cancerul

Am în spate iadul casei, ghinion, pute-a manele
Sau putea să dispară ca și cancerul de piele
Dicta, băi, jucai rapu’, a murit de tot
Te rog nu fi necrofil, sau măcar deschide botu.
Că sinceritatea mea, banal, e bombă cu protoni
Care face atmosferă ca azotul.. la concertul meu
De surdo-muți.. mă asculți sau mă frămânți?
Că io nu sunt Brad (bread) cel Pitt să fug după Moși (Mosh) tâmpiți.
Dacă explodați și voi ca vulcanul meu din cur
Fac o „Termo-fuziune” și vă contopesc la frig
Sau vă ard pe toți la rece-n vid, c-aveți un vocabular
Format din 10 cuvinte și un pleonasm dual.
.. omu’ meu și-o arde mainstream-renegare
Și e dislexic omu’ meu de nu știe menstruație
.. sunt o cale de ieșire ca și țeava de la Remington
Omu’ Kurt post-mortem știe..
Lasă chinul meu să vină că io nu stau în cochilie
C-o chelie nu-i cochetă dac-ai cancer, băi Ilie
Lasă boxa aia tare zici că-i mă-ta care țipă
Când se trage conținutul de dinții aflați în față.
De la un timp nu mai are sens ce scriu, știu
Bomba e aproape, doar am uitat parola, lasă-mă să gândesc lin
.. e genetic să mai uiți
E tot carantină dacă-nchizi ochii și-asculți.
Rx2: Trage omu’ meu de frână, vrea s-ajungă-n punctul B
A lăsat de mult în spate, C-ul cuatinc dispare
Capitala destinației urlă groaznic de durere
De-aia plec cu scârba-n gât și-omu’ meu primind sechele.
Nu conduc vreo revoluție, io conduc numai revolte
Dau cu biciu-n stânga-dreapta, nu omor, băi, Don Quijote
Io sunt adeptul torturii, mulțumesc, omul meu mă crede prost
Dar moartea-i plictisitoare (și..).
Omu’ meu mă duce-n spate, dar pe-acolo măturai
Mă, tu n-ai idei finite ca un Cărtărescu,
Stai, io nu fac versuri bune, eu le fac microb
Vede omu’ meu în față numai iadul și-un izvor.
Rx3: Trage omu’ meu de frână, vrea s-ajungă-n punctul B
A lăsat de mult în spate, C-ul cuatinc dispare
Capitala destinației urlă groaznic de durere
De-aia plec cu scârba-n gât și-omu’ meu primind sechele.
Rx2: Dacă tot vrei să mă chemi, cheamă-ți tot timpul pierdut
Dacă tot vrei să mă uiți, uită-te unde-ai ajuns
Dacă tot vrei să m-asculți, uită tot ce ai știut
Dacă tot vrei să mă crezi, nu cred că ți-ar fi plăcut