Versuri corectate și adnotate
Zboară coasa prin trifoiȘi prin mei, lângă zăvoi,C-a ieșit, flăcău vânjosLa cosit, și Făt-Frumos.Oacheș, nalt și lat în spețe,El a luat-o pe-ndelete,Și-n răstimpuri, trei minute,Bate coasa și-o ascute.Cosânzeana, care-i gazdaRâde cum întinde brazdaRetezând trifoiul, meiul,Parcă scrisă cu condeiul.Când cositul l-a sfârșit,Câmpul pare împletit,Ca o scoarță verde-n dungi,Și urzit pe fire lungiCu izvod, din loc în … Citește mai mult
Pe câmpul alb ca foaia de hârtieS-a zugrăvit ca-ntr-un abecedarUn iepure dând iama pe moșieȘi, fugărindu-i urma, un ogar….Și-un vânător de lemn cu șapca verdeCa-ntr-un album ochește fără ură,Și pușca scoate foc, fum alb se pierde,Mânjind cu sânge negru o pictură.
El, singuratic, duce către cerBrazdă pornită-n țară, de la vatră.Când îi privești împiedicați în fier,Par, el de bronz și vitele-i de piatră.Grâu, păpușoi, secară, mei și orz,Nici o sămânță n-are să se piardă.Securea plugului când s-a întorsRămâne-o clipă-n soare ca să ardă.Ager, oțelul rupe de la fundPământul greu, muncit cu dușmănieȘi cu nădejde, până ce, … Citește mai mult
Cobor pe câmp o dată cu-nnoptarea,Sunt pretutindeni şi nu-s nicăieri,Mă prinde pitulată nemişcarea;Dar pier, cu glasul tare de mă ceri.Mă sfâşie cocoşii, câinii mă latră,La iaz mă joc cu luna plină-n stuf,În jurul lămpii aţipesc pe vatră,Şi satul doarme-n mine ca-ntr-un puf.
Parc-ar fi căzut din cerLuna nouă-ntr-o livadăȘi i-au pus un lemn mâner,Ca să ție bine-n coadă.Și cum umblă în răspărPrin grâu zvelt ca păpurișul,Pare luna-ntr-adevărCă-și începe secerișul.Leana seceră și taie,Cinge snopii pe mijloc,Și din snopi clădește claie,Câte cinci, din loc în loc.Pe când Craiul Nou, din cer,Mai târziu s-a bucurat,Surioara lui de fierArgintiu, cum a … Citește mai mult
Pahar cu margarete de câmpPe-o masă albăLa care scriu.Mai liberă decât sunt;În jurMiros de fânCorupător spre somnulDin care poate va picuraUn cuvânt;Cer dulce în amurgAsemeni cirezilorCare se întorceau odinioară;Dragoste pentru tot ce-a fost,Pentru tot ce-o să mai dispară,Dragoste fără rost,Dragoste fără hotarUmbrele plopilor, gratii lungi peste câmp,Margarete de câmpÎn pahar.
Cerul începe din creștetul spicelor,De parcă fiecare din ele-ar purtaPe cap un vas mare umplut cu cer fierbinte,Și vântul, mișcându-le fruntea,Vinul cerului l-ar clătina.Cerul începe din creștetul spicelor,Și atunci când sub secerătoareSpicele se vor frânge cu duioșie, căzând,Va părea doar că se-apleacă atente să punăVasul cu cer pe pământ.
Primăvara de-o ajungAm să ies afară-n câmpPăsările să le-ascult,Pe badea să-l văd arând.Primăvară, primăvară,Dorul de badea m-omoară,Mă poartă din loc în locCa pe-un om fără noroc.
Bălăcesc prin paragină:Peste tot bălărie, mohor.Cunosc acest câmp sălbatic,Ungurescul Ogor.M-aplec până-n sfântul humus:Virgin, dar ceva îl roade.He, bălării până-n cer,Unde e floare?.În jur lujeri aprigi,Pândesc sufletul mort de ogor,De miros de flori traseMă îmbăt cu amor.E calm. Beldia, mohorulMă atrag, ascund, devin murdarȘi răsuflă un vânt râzândPrin Ogorul ungar.
Latră licuriciiȘi trezesc buniciiPădurea-i cât satulC-au fugit cu patulMelciada friciiMelciada fricii.Și-au ajuns pe câmpulUnde numai gândulDoarme câteodatăȘi nu se mai catăVorba și cuvântulVorba și cuvântul.Și-a lătrat un câineCât un colț de pâineSă adune satulȘi să culce-n patulCă-i de nuntă mâineCă-i de nuntă mâine.Joacă licuriciiS-au trezit buniciiȘi-au plecat spre soareCeru-i de ninsoareȘi cu zarvă mareȘi cu … Citește mai mult