Dragă mi-i vremea de vară
Că-nfrunzește codrul iară
Și s-aud cântările
Pe toate câmpiile,
La arat, la semănat,
La holdă de secerat.
Drag mi-i lucrul câmpului
Când îi vremea fânului,
Codru-i verde și umbros,
Badea-i tânăr și frumos,
Cântă, cucule, nu sta,
Să te-audă bădița.
Dar măicuța mă sfădește
Să lucru mai cu nădejde
Că la munte s-o-nnorat
Și-a ploua fânul uscat.
– Lasă, mamă, să ni-l ploaie
C-a sta mai bine pe claie,
L-a ploua ploaia de vară,
L-a usca soarele iară.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dragostea pentru vară și munca la câmp, dar și o oarecare nostalgie. Dialogul cu mama aduce un contrast între bucuria prezentă și grijile viitoare, sugerând acceptarea ritmului natural al vieții.