calatorie imaginara – Versuri.pro

Dan Deşliu - Reclamă Ieftină

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

La ora farfuriilor zburătoare
Îți recomand inima mea
Această
Corabie cu pânze
Din asfințite vremi
Știu
s-ar putea ca unii să zâmbească
dar tu vei naviga fără habar
din portul de pe marginea ferestrei
până la împietritele valuri
ale munților lunii cu piscuri
albe de chiciură
ca turlele
unei catedrale pierdute
cu noi
în ianuarie.

Ion Barbu - Desen Pentru Cort

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Desen pentru cort.
O, veacul legiuise militar
În litere ca turnul țuguiate!
Urzite căi, neverosimil var,
Prin dimineața ierbii înmuiate.
Spălări împrăştiate! Înnoiți
Arginturile mari botezătoare
Şi inima călărilor – spuziți
De dreaptă ziua-aceasta suitoare.
– Ei vor sălta, la drum cu Novalis,
Prin Şvabii verzi, țipate în castele.
Să prade tremuratul plai de vis,
Prielnic potrivirilor de stele!

Serghei Esenin - N-Am Văzut Bosforul Niciodată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

N-am văzut Bosforul niciodată
Și de el să nu mă mai întrebi.
Marea văd în ochii tăi – o pată
Ca un foc albastru printre ierbi.
N-am fost la Bagdad în caravană,
N-am cărat acolo nici mătasă.
Lângă trupul fără de prihană,
Să mă odihnesc, te rog, mă lasă.
Și oricâte lucruri eu ți-aș cere,
Veșnicia n-o să te atragă,
Nici dac-am cântat a mea durere
Și-s iubit în Rusia mea dragă.
Mult mi-e dor de draga mea italiancă,
Stau și-ascult al câinilor lătrat.
Oare nu vrei, dragă persiancă,
Să-mi vezi câmpu-albastru și bogat?.
N-am venit aici din plictiseală,
Numai tu, frumoaso, m-ai chemat.
Brațe-naripate de sineală
M-au cuprins în zboru-mi agitat.
Demult caut alinare-n viață,
Dar, deși trecutul nu-i apus,
Spune-mi despre șara ta măreață,
Povestește-mi tot ce nu mi-ai spus.
Domolește-armonica prin șoapte,
Îmbată-mă cu farmec și parfum,
După fata cea din miazănoapte
Să nu mai oftez, de dor, acum.
N-am văzut Bosforul niciodată,
Deși pot să-ți povestesc de el.
Văd în ochii tăi marea curată –
Foc albastru-arzând încetinel.

Grigore Vieru - Drum Imaginat Către Letonia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Eu n-am fost încă-n
Letonia
Deși Letonia
Este prima țară
Care-mi editează-n traducere
O carte de lirice.
Nu mi-a plăcut niciodată
Să trec ca turist doar
Prin patria unui popor.
Nici să vin nepoftit.
De aceea-n
Letonia
Am trimis mai întâi
Unele versuri.
Dacă, citindu-le,
Va spune cineva:
„Ia uite,
Stejarul acesta
Seamănă cu pinul nostru,
E la fel de trainic! ”
Sau: „Vai, bobițele-aceste
De poamă
Seamănă cu chihlimbarul mării
Noastre! ”
Sau: „Băiatul acesta de la sud
Cugetă aproape ca noi,
Cei de la nord. ”
Dacă cineva va spune așa,
Înseamnă că pot pleca
Acolo.
N-am să mă duc cu avionul.
Nici cu trenul.
Am s-o iau
Mai de-a dreptul:
Pe rândurile
Marelui Rainis.
Nu, nu voi umbla
Cu aparatul fotografic.
Îmi voi desface
Coșul pieptului
Să treacă prin mine
Vântul nordicei mări.
Mireasma spirtoasă a pinilor.
Tăcerea tulburătoare
A petrelor istorice.
Pe urmă
Voi ruga pe liricii mei prieteni
Să mă lase-n singurătate.
Am să umblu o noapte prin Riga.
Singur.
O noapte la mare voi sta.
Singur.
O noapte pădurea voi colinda.
Singur.
O, iată prin întuneric
Albește tulpina unui mesteacăn
Numai zvâcnet și șoapte:
Femeia mea în cămașă de noapte.
Și mă cuprinde un dor nebun
De ea, de copii.
Pe rândurile lui Eminescu
Alerg îndărăt acasă
De-a dreptul peste câmpii.

Gerard De Nerval - Trezirea În Trăsură

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Iată cam ce văzui: Copacii-n a mea cale
Precum o oaste-nvinsă, fugeau, buluc, la vale;
Sub mine, din senin, de vânt parcă mişcat
Solul gemea sub valuri de caldarâm pavat.
Clopotniţe purtau prin plaiuri înverzite
Sate-ciopor cu case de ghips, acoperite
Cu ţigle, tropăind ca turmele, în jos,
De albi berbeci vopsiţi cu roşu semn pe dos.
Iar munţii îmbătaţi se clătinau: în zale,
Un şarpe boa, râul, peste întreaga vale
Întins, să le-nfăşoare părea a se iuţi,
Eu stam de veghe însă şi dam a mă trezi.

Ion Pillat - Cithera

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Necunoscute stele din unde se-nalţară,
Pe mări necunoscute cu ape de cleştar.
Alunecă triremă pe valul solitar
Purtându-ne făptura spre a iubirii ţară.
Răsare din talazuri, Cithera, ca din vis..
Pluteşte în acorduri de harfe-eoliane,
Coloane între ele se leagă cu liane
Şi trandafiri atârnă de templul lui Cipris.
Cascade se aruncă şi opresc în cale;
Se frâng în curcubeie, căzând din lac în lac;
Şi din păduri cu ramuri întinse, se desfac
Picând ca păsări moarte pe iarbă, portocale.
Şi ostrovul din ape se naşte aprilin,
Încununat cu frunze de rodii şi de laur.
Sub soarele ce scade e bulgăre de aur
Şi vârf de-argint înfruntă al stelelor declin.
Lovind în spuma albă cu rostul de aramă,
Încalecă triremă, tăind al mării larg,
Talazul – Valuri repezi cu mugete se sparg,
Când, despicate-n două, în urmă le destramă.
Şi când talazul verde roşi în zorii zilei,
Cithera – visul mării – pe legănatul val,
În noapte îşi topise omătul sideral
Şi-n vânt îşi risipise miresmele zambilei.

Nicolae Neagu - Călătorie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Vă voi propune-n astă-seară
o aventură extraordinară:
să luăm din stația „Doi cai”
cel mai albastru tramvai
și să plecăm în voiaj,
fără nici un bagaj
decât doar un măr și-o pară
pentru dinți, să nu ne doară,
niscai suc, ceva compot,
să nu ne uscăm de tot.
Vom merge-n primul sfert de ceas
mai mult la trap, decât la pas,
în minutele următoare
până la „Hai că nu te doare” –
un fel de spital
cu totul și cu totul special,
în care nu se mai folosește
untura de pește,
în schimb, la o lună o dată,
se vaccinează cu înghețată
și ne vom da jos
în punctul numit „Lapte gros”,
undeva, pe strada-ngustă,
unde, cine trece gustă
o salată de langustă.
Dacă tot nu se plătește
vom gusta și noi, firește.
Asta ține loc, se zice,
de motoare și elice,
fiindcă, v-am mai spus eu parcă:
din Obor luăm o barcă
verde-nchis, din lemn și pâslă,
cu catarg în loc de vâslă.
Cel mai greu va fi, se pare,
să decidem în ce mare
vom începe-a naviga.
Aia… nu, ailaltă… ba.
Cineva avea (sau are)
o idee de… culoare,
dar, timid cum știm că e,
vrea doar Marea… Roșie.
Călătorii nu se-mpacă,
nici nu știu ce să se facă,
mai ales că, după hartă,
Marea Roșie e… moartă.
S-o prefere Galbenă?
Nu cumva-i prea fragedă?
Poate… Albă s-o prefere?
Albul însă gheață, ger e!.
Alexandra-abia clipi:
„Eu vreau Marea Mânecii”
care, crede, s-ar afla
lângă istmul Pijama
prins și el, ca-n plasture,
într-un Golf cu Nasture –
cel dintâi navigator
fiind, o vreme, croitor.
El ne-a mai lăsat, astfel,
Marea Blugi, Marea Flanel,
Marea Vestă cu Veston
și Strâmtoarea Pantalon.
Două insule cețoase
n-au fost prinse în atlase
zice-se, deoarece
le-a greșit din foarfece.
— Ești convinsă că-i așa?
— Nu susțin, dar s-ar putea….
din volumul „În orașul Poc-în-plic”

Alexandru Obedenaru - Altare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Iluzia schițează o navă fermecată,
Superbă nereidă, pe-abisuri verzurii,
Prin lumile fantastice, în nopți de frenezii,
Vrea sufletu-mi cu tine, oceane să străbată.
Cutreierând pe valuri, neancorând vreodată
În portul ce ascunde cinism, sălbăticii;
Uitând și munți și crânguri, pe mările pustii,
Voi aduna din haos speranța spulberată.
Prin spații de smaralde, topaze și safire,
Trecutul stins în lupte, veghere și mâhnire,
De-o altă viețuire, prin vrăji, e alungat.
Detunător decorul de-oraș grotesc tresare,
Disting în mii de glasuri al vrajbei șuierat;
Și, poate, numai visul a închegat altare.

Benjamin Fundoianu - Charm Periculos

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ah, cărțile cu pagini înflorite
De palide și stranii acuarele,
Cu panglici delicioase, șerpuite,
Pe foile-nnegrite și rebele.
Ah, cărțile ce-n inimă-ți pătrund
Cu nostalgia zărilor fugare,
Cu nostalgia zărilor ce-ascund
Tulburătoare țărmuri solitare.
Departe — șters — în zările din Sud
În Neapole ori poate în Firentze;
O verandă cu flori, — un Phoebus nud
Și pomii ce se-nclin cu reverențe.
Un cer de-azur bronzat, un aur fin,
Pudrând prin largi boschete portocalii
Și marea care râde în senin,
Pe coastele romanticei Italii.
Ah, viața nouă, plină de tumult,
Cu palpitări continue de seve.
Ah, viața care-mi pare c-o ascult,
Deși-nțeleg și știu că nu-i aeve;
Ah, viața însorită ce-o trăim
Pe cărțile nostalgice și sfinte.
Ce-nchid în ele — sombru țintirim —
Iluziile-n foi — ca în morminte.